Un Nume… o luptă… un steag…
„Dacă e vorba sa las vreun „Testament” pentru Oaste și frațli ostași, apoi acela este de la 1Corinteni 2, 2: „Căci n-am avut de gând să știu între voi altceva decât pe Isus și pe El răstignit”. Pr. IOSIF TRIFA
Când Duhul Sfânt a venit peste apostoli, ei au vestit cu putere despre Isus cel răstignit și înviat cu atâta stăruință încât, în scurt timp, umpluseră Ierusalimul și lumea cu acest Nume. Ei au ridicat în fața ochilor mulțimii pe Hristos cel viu, pe Isus Biruitorul, vestind în El mântuirea de păcate.
Urmărind Faptele Apostolilor, peste tot se vede același lucru: ucenicii au un singur program în lucrarea lor: pe Hristos. Da, fiindcă Dumnezeu pe El L-a uns și L-a însemnat cu pecetea Lui. Iar Duhul a venit din cer tocmai pentru a-i face în stare pe apostoli să poarte, în vâltoarea luptei, steagul mărturisirii acestui Nume. Dumnezeu a rânduit ca să avem totul deplin în El (Coloseni 2, 10). El este singurul Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți (Fapte 4, 12). El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii și al celor morți. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înțelepciune, neprihănire, sfințire și răscumpărare (1 Corinteni 1, 30).
În ziua Cincizecimii, cei 3000 care au întrebat: „Fraților, ce să facem?”, au fost străpunși la inimă în urma predicii care înfățișa pe Hristos și lucrarea Sa ispășitoare. Iar când se deschide ușa credinței pentru neamuri, prin întoarcerea lui Corneliu Sutașul – această ușă a mântuirii se dovedește a fi tot Isus Hristos cel răstignit. Este izbitor faptul că atunci când apostolul Petru rostește cuvintele: „Toți proorocii mărturisesc despre El, că oricine crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor”… Duhul Sfânt S-a pogorât peste toți cei ce ascultau Cuvântul (Fapte 10, 43, 44).
Este o pecetluire a unei lucrări, a lucrării de mântuire a lui Dumnezeu, pe care El o încuviințează și o binecuvântează în chip vădit prin trimiterea Duhului Sfânt. În epistolele apostolilor, ca și în Apocalipsă, jertfa Domnului Hristos stăpânește în chip desăvârșit. Și Duhul Sfânt, care a inspirat aceste scrieri, stăruie mereu asupra desăvârșitei ispășiri pe care credincioșii o au în sângele lui Hristos. El arată că iertarea, mântuirea de păcate și pacea cu Dumnezeu s-au dat în dar, și oricine le poate avea prin pocăință și credință.
Vestirea Golgotei: semnul după care se cunoaște lucrarea lui Dumnezeu.
Semnul după care se cunoaște că o lucrare este de la Dumnezeu și a lui Dumnezeu este: Golgota. Când într-o lucrare, într-o vestire, într-o mărturisire, nu se vede clar și lămurit fâlfâind steagul Golgotei, acolo poate fi orice, numai lucrarea de mântuire a dragostei lui Dumnezeu, nu. „Semnul” Golgotei l-a avut și lucrarea Oastei Domnului. Din valea de moarte a datinilor și obiceiurilor rele, a păcatelor și morții sufletești, vântul cel ceresc a ridicat o întreagă oștire de păcătoși mântuiți, pornindu-o spre Canaan, spre Patria Cerească. Și ea a înaintat departe pe acest drum, prin încercări și grele lupte pe care le-a dus, le duce și le va mai duce încă. Dar câtă vreme „steagul“ Golgotei va fâlfâi în fruntea oștirii copiilor lui Dumnezeu, nicio putere din lume nu va putea să-i stea înainte. Puterea și biruința lucrării Domnului stau în jertfa Crucii de pe Golgota. Dar când steagul acesta nu se mai vede, atunci umbrele morții se aștern peste lucrare și suflete. Cât timp în viața și mărturisirea unui om, a unei lucrări, Isus cel răstignit este singurul steag care se vede ridicat, fii liniștit, apropie-te, acolo totul e bine. Când însă în locul acestui steag ceresc se ridică în vânt trențele murdare ale oamenilor, chiar când ele se numesc așa cum scrie la Isaia 64, 6 – fugi de acolo, urând până și cămașa mânjită de carne (Iuda 23). Acolo e primejdie. Acolo unde firea pământească a ridicat steagurile ei de cârpe – netrebnice învățături și datini omenești, este „amestecătură“. Și Dumnezeu nu iubește „amestecătura“. El vrea „despărțire“ desăvârșită de lume, de păcat, de întuneric, de orice întinăciune. De aceea a spus: ieșiți din mijlocul lor, despărțiți-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeți de ce este necurat, și vă voi primi (II Corinteni 6, 14-18).
Templul lui Dumnezeu (I Corinteni 6, 16) nu se împacă cu idolii… (jocuri, beții, îmbuibări, lăcomie de avere etc., I Cor. 10, 7; Efeseni 5, 5; Coloseni 3, 5).
Acest Templu trebuie să fie curat, printr-o desăvârșită despărțire de lume și lucrurile ei fiindcă prietenia cu lumea, pe care Cuvântul o numește „preacurvie“, este vrăjmășie cu Dumnezeu (Iacov 4, 4-5; I Ioan 2, 15-17).
De aceea ni se strigă: Copilașilor! Păziți-vă de idoli! (I Ioan 5, 21).
Domnul urăște, de asemenea, „învățătura Nicolaiților“ (Apocalipsa 2, 15) – acea altă Evanghelie, acel alt Isus (II Corint. 11, 4) – acea altă învățătură care strică curăția gândurilor și credincioșia care este față de Hristos (II Cor. 11, 3). Pe cei ce propovăduiesc o Evanghelie deosebită de aceea pe care a propovăduit-o el, Pavel a spus să fie anatema (Galateni 1, 9).
E trist de tot să vezi cât de jos a coborât creștinătatea zilelor de azi, care nu mai știe să tăbărască în jurul steagului. Ba chiar și mulți din cei ce-și spun credincioși, ca să nu sufere prigonire pentru crucea lui Hristos (Galateni 6, 12), s-au lăsat atrași sub faldurile diferitelor steaguri de oști care n-au ieșit și nu ies din lume (fiindcă au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu, Ioan 12, 43; 5, 44). Dar de dincolo de poartă, glasul care s-a stins în chinurile morții de pe cruce ne cheamă să ieșim afară din tabără, să suferim ocara Lui (Evrei 13, 12-14).
Tu te-nfiori când te gândești/ Pentru Isus să pătimești/ Ți-e teamă ca să părăsești/ A lumii lucruri pământești/ Dar tabăra de nu i lăsa/ Cu Domnul parte nu-i avea/ Și-ocara-I de n-ai suferit/ De cinstea Lui te-ai păgubit.
Auzi tu frate, cum de pe Golgota te cheamă glasul sângelui lui Hristos? Până când vei mai rămâne în tabără? Afară din tabără la El! Ca să suferi și tu ocara Lui. Și apoi ridică și în viața ta steagul mărturisirii Golgotei – și ține sus Cuvântul vieții. Pe meterezele cetății vieții tale rămână împlântat acest singur steag mântuitor: Isus Hristos cel răstignit. E singurul semn după care Împăratul te va recunoaște în ziua Sa (Romani 10, 9, 10)*
Ioan Marini
*Familia Creștină nr.6-7 din Iunie 1942
