Vino, dormi cu mine

Vino, dormi cu mine
Vino, dormi cu mine, Prietenul meu Bun,
când pe-această piatră capul greu mi-l pun
pune-Ți mâna moale sub al meu obraz
și-mi alină dulce rănile de az’
Mai zvâcnește încă sufletul lovit
și adâncu-i zbucium nu s-a potolit
poartă-mi peste umeri mâna Ta ușor,
să se liniștească toate câte dor.
Trage-mi peste cuget al uitării văl,
arșița să-mi stâmpăr, ochii să mi-i spăl
gândul să-și refacă spartul lui hotar
mila pentru semeni să-mi revină iar.
…Vino, stai cu mine, Preaiubite Drag
ca să trec cu pace peste-al nopții prag
încălzindu-mi dulce tremurul ferit
lângă mângâierea Sânului Dorit.
Mâine dimineață, când mă vei trezi,
fă să-mi lumineze Nesfârșita Zi,
și, pe totdeauna, tot ce-am îndurat
să-mi rămână numai ca un vis uitat.
Traian Dorz