Odată cu 10 ani de Oaste, eu îmi serbez şi jubileul meu de 30 de ani de boli şi suferinţe. Sunt 30 de ani de când am trecut şi trec mereu prin spitale, sanatorii, operaţii, prin nesfârşite încercări, frământări şi suferinţe. Dacă poate zice cineva că nimica bun nu este în carnea mea (Rom. 7, 18) – apoi acela sunt eu…
…30 de ani de boli şi suferinţe! Mă uit îndărăt peste viaţa mea şi văd acest jubileu frânt în două. În mai bine din jumătatea lui, vedeam în suferinţă un diavol negru, un blestem, o soartă vitregă de care umblam să scap. Abia după 15 ani am aflat că diavolul era un înger şi blestemul o binecuvântare.
Suferinţa este cea mai scumpă şi cea mai dulce binecuvântare de care Domnul m-a învrednicit. Este îngerul ceresc care m-a trimis în braţele Domnului şi mă ţine în braţele Lui. Prin suferinţă trăiesc, prin ea muncesc. Prin ea a vorbit cerul cu mine şi prin ea vorbesc şi eu cu cititorii mei. Dacă este ceva ce place în cărţile Oastei, apoi acel ceva Duhul Sfânt l-a pus acolo prin suferinţă. Suferinţa a fost mierea care a uns cărţile Oastei…
…O, sfântă suferinţă, însoţeşte-mă până la marginea mormântului. Ţine-mă neîncetat mai lângă Domnul meu până în clipa când mă voi preda cu totul şi pentru totdeauna în braţele Lui”.
Supliment Oastea Domnului nr.1 din 1 ianuarie 1933 pg. 1
Pr. Iosif Trifa
