Skip to content Skip to footer

A cui e sărbătoarea aceasta? – Fr. Ioan Marini

Câteva cuvinte la o aniversare scumpă. Se împlinesc 10 ani, de când prin mila lui Dumnezeu, un vânt de primăvară duhovnicească suflă cu putere mereu crescândă peste hotarele acestei ţări.

Vântul Domnului a suflat cu putere prin Oastea Domnului şi a pus pe picioare o Oaste foarte mare (Ezechiel 37, 10). Astăzi, avem în biserică o mişcare de trezire la viaţă nouă, de putere şi de înfăptuire evanghelică.

Cum înverzeşte câmpul când suflă vântul cald al primăverii, aşa au înverzit mii de suflete, în bătaia Vântului cald al Duhului Sfânt. Şi cum înfloresc viorelele, răspânditoare de mireasmă pură, tot aşa au înflorit şi înfloresc mii de suflete, care izbăvite din miasma morţii şi păcatului, răspândesc mirosul de bună mireasmă duhovnicească al vieţii celei noi…

A acestora e serbarea Oastei. Se bucură cei care „pribegeau prin pustie, sufereau de foame şi de sete, le tânjea sufletul în ei şi nu găseau nici o cetate unde să poată locui”, dar avură parte de îndurarea Domnului care-i puse pe calea păcii (Luca 1, 79), pe drumul cel drept ce duce la cetatea mântuirii…

Astăzi se bucură cei ce şedeau în întuneric şi în umbra morţii şi trăiau legaţi în ticăloşie, pe care Domnul i-a scos prin Oastea Lui – din întuneric şi umbra morţii, rupând lanţurile lor. Astăzi sărbătoresc cei ce ajunseseră până lângă porţile morţii, dar Cuvântul Domnului i-a tămăduit şi i-a scăpat de groapă (Psalm 107, 18-20).

Sărbătoresc cei ce morţi erau şi-au înviat, pierduţi au fost şi s-au aflat (Luca 15). Sărbătoresc miile de beţivi, pătimaşi şi alţi pierduţi în hăţişurile lui Satan care au fost treziţi şi aduşi în braţele iubitoare ale Tatălui Ceresc prin umilul glas al gornistului Său de la Sibiu. Se bucură aceia care n-au avut altă mângâiere decât să plângă în umbra Crucii aşteptând să ţâşnească şi pentru ei şi pentru biserica pe care o iubesc izvoarele apelor vii.

Se bucură orbii ce văd, şchiopii ce saltă ca cerbul, limba muţilor cântă de bucurie căci în pustie au ţâşnit ape şi în pustietate pâraie (Isaia 35, 6).

Nenorociţilor, sărmanilor, orbilor, şchiopilor şi toţi cei care aţi gustat şi aţi văzut că bun este Domnul, bucuraţi-vă şi cântaţi Domnului cu mulţumire (Psalm 147, 7)!

A voastră este serbarea aceasta! Bucuraţi-vă şi lăudaţi pe Cel ce Şi-a adus aminte de noi când eram căzuţi (în robia celui rău) şi ne-a izbăvit de asupritorii noştri (Psalm 135 şi 136).

Bucuraţi-vă, a noastră este sărbătoarea aceasta!

(Oastea Domnului nr 1 din 1 ianuarie 1933 pg. 3)

Ioan Marini, înv.  ostaş al Domnului

Postează un comentariu