Evreii aveau un loc sfânt unde se întâlneau anual. Pe vremea proorocului Samuel, se întâlneau la Silo. Acolo se închinau și aduceau jertfe Domnului. Acolo, Ana, mama lui Samuel, a făcut acea rugăciune și juruință și Domnul a ascultat-o. Mai târziu, pe vremea proorocilor, evreii mergeau la Ierusalim la sărbătoarea Paștilor. Paștile era sărbătoarea eliberării din robia egipteană. Chiar Domnul Isus a mers cu părinții lui de la Nazaret la Ierusalim (Luca 2:41,42), pe când avea 12 ani.
Rusaliile sau Sărbătoarea Roadelor erau, pe lângă Sabat, Anul Nou, Paști, una din marile sărbători ale evreilor. Se sărbătorea, ca și astăzi, în a cincizecea zi de la sărbătoarea Paștelui.
În urmă cu două mii de ani, în această zi, pe când ucenicii erau împreună la Ierusalim, toți în același loc, s-a coborât peste ei puterea Duhului Sfânt în limbi de foc. Promisiunea Domnului Isus, că ucenicii vor primi o putere, s-a adeverit. Din acea zi, ucenicii, plini de Duhul Sfânt, au început creștinarea lumii. La cuvântul înflăcărat și plin de Duh al apostolului Petru, aproape trei mii de oameni au crezut, s-au pocăit și au fost botezați. În acea zi, s-a întemeiat Biserica Domnului Isus. Biserica s-a născut din jertfa de la Golgota, prin moartea și învierea Domnului.
Apostolul Pavel se grăbea să fie la Ierusalim de ziua Cincizecimii (Faptele Apostolilor 20:16). La marea Cincizecime, în urmă cu mai bine de douăzeci de ani, apostolul Pavel nu a participat. Și iată că ucenicii sărbătoreau din an în an coborârea Duhului Sfânt. Apostolul Pavel voia să fie în comuniune cu ceilalți ucenici.
Pentru noi, cei din Oastea Domnului, Sibiul esteIerusalimul Oastei. Mergem la Sibiu în ziua Cincizecimii cu cele mai frumoase cântări, cele mai adânci rugăciuni și cele mai înflăcărate cuvinte. Cincizecimea este o adunare a unității, a părtășiei și a dragostei frățești. Acolo ne alinăm dorul de frați, acolo ne întărim duhovnicește. Părintele Iosif Trifa ne cheamă la Sibiu de Cincizecime. Cincizecimea este sărbătoarea Oastei Domnului. Ce frumos spune el: Veniți câți puteți și când puteți! Nu ne obligă, ci ne roagă.
Să mergem la Sibiu cu cele mai alese sentimente de dragoste, de recunoștință față de întâiul ostaș, părintele Iosif, și, mai ales, aducându-I toată cinstea, slava și închinarea marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos!
Slăvit să fie Domnul!
Vicu Seria
