Când eşti pregătit să te întâlneşti cu Iisus?

Evanghelia după Sf. Luca 19, 1–10

„Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit săcaute şi să mântuiască pe cel pierdut” (B.O. Lc. 19, 9–10)^[1]

Se spune că doi vârstnici stăteau pe malul Mării Galileii, privind în fiecare dimineaţă înspre orizont, cândva după Înălţarea Domnului Hristos. Un pelerin, venit în Ţara Sfântă, i-a observat şi, după câteva zile, le-a cerut să-i spună de ce fac acest lucru. Cei doi bărbaţi au răspuns: „Când eram tineri, Iisus a venit pe acest mal, unde noi pescuiam, şi ne-a chemat să mergem după El. Atunci am refuzat, motivând în multe feluri, dar acum aşteptăm să mai vină încă o dată şi, dacă ne va mai chema, vom merge cu El!”^[2]

Întrebarea la care ne provoacă textul Evangheliei după Sf. Luca (19, 1–10) este următoarea: Îl voi căuta pe Domnul Hristos la momentul potrivit sau aleg să regret (poate) pentru totdeauna pentru că n-am făcut acest lucru?

Cineva spunea că „dacă Diavolul Îţi fură timpul disponibil pentru Dumnezeu, nu mai are nevoie să-ţi fure altceva”^[3], iar o altămaximă afirmă că „orice amânare poate deveni un veşnic prea târziu”!^[4]

Din modul în care Zaheu – personajul principal al naraţiunii Evangheliei după Sf. Luca (19, 1–10) – se întâlneşte cu Mântuitorul, putem să ne însuşim trei principii pragmatice:

– Oricine este pregătit să se întâlnească cu Iisus atunci când îl frământă neîmplinirea produsă de păcat!

– Oricine este pregătit să se întâlnească cu Iisus atunci când doreşte sincer acest lucru!

– Oricine este pregătit să se întâlnească cu Iisus când El Însuşi S-a invitat ca oaspete în casa lui!

Succint, vom detalia fiecare dintre aceste principii.

1. Oricine este pregătit să se întâlnească cu Iisus atunci când îl frământă neîmplinirea produsă de păcat!

Primul lucru pe care îl putem presupune despre Zaheu este acela că – în sinea sa – conştiinţa nu-i permitea să se bucure de tot ceea ce îi oferea păcatul! Părintele Iosif Trifa spune că Zaheu „era bogat, putred de bogat, şi nu ducea lipsă de nimic. Însă totuşi lui Zaheu îi lipsea ceva. Îi lipsea ceva ce nu-i puteau da banii. Îi lipsea ceva în sufletul lui. Sufletul lui Zaheu simţea o greutate, simţea o nelinişte, o nemulţumire. Din adâncul sufletului său auzea tot mai lămurit mustrarea: Vai de tine Zahee şi de banii tăi, făcuţi cu strâmbătate şi vicleşug! Lasă această cale!”.^[5]

Oare nu trăim aceeaşi neîmplinire toţi cei care persistăm cu bună ştiinţă în păcate şi în patimi?

Un milionar mărturisea: „Credeam că banul îţi poate aduce fericirea, dar am fost dezamăgit să constat că lucrurile nu stau chiar aşa”. La rândul ei, o celebră actriţă declara într-o zi: „Am bani, frumuseţe, farmec şi popularitate. Ar trebui să fiu femeia cea mai fericită din lume, dar mă simt nenorocită. De ce oare?”. O personalitate din aristocraţia engleză spunea: „Am pierdut dorinţa de a mai trăi, cu toate că nu-mi mai lipseşte nimic din ce am nevoie. Din ce pricină toate acestea?”. Un medic psihiatru consulta un om care i s-a plâns: „Domnule doctor, mă simt singur, disperat şi nenorocit. Mă puteţi ajuta cu ceva?”. Psihiatrul i-a recomandat să se ducă la circ şi să vadă un clovn care – după părerea tuturor din oraş – este în stare să-l facă să râdă şi pe cel mai nenorocit dintre oameni! Pacientul a răspuns dezămagit: „Aflaţi că acel clovn sunt eu!”. Un tânăr student declara: „Am 23 de ani, dar destulă experienţă pentru a fi deja bătrân şi dezgustat de viaţă!”. Iar o celebră dansatoare … a ridicat vălul vieţii spunând: „Când mă aflu adesea singură, mâinile îmi tremură, ochii mi se umplu de lacrimi, iar inima mi-e veşnic torturată de deznădejde, lipsită de pace şi fericire pe care nu le-am găsit nicăieri”.^[6]

Numele „Zaheu” are o semnificaţie aparte, însemnând „curat, pur”.^[7] Acesta era numele personajului naraţiunii evanghelice (Lc. 19, 1–10), dar putem presupune (în virtutea celor ce se petreceau în anturajul unui vameş) că viaţa lui nu corespundea acestui nume!

Să ne întrebăm fiecare: Ce înseamnă numele meu şi cât caracterizează acesta viaţa mea? Foarte multe dintre numele noastre au câte o semnificaţie aparte! Iată câteva exemple: Ana (har), Daniel (Dumnezeu este judecătorul meu!), Emanuel (cu noi este Dumnezeu!), Estera (stea), Ilie (Dumnezeul meu este Domnul), Maria (împărăteasă), Mihai (cine este ca Dumnezeu?) ori Samuel(auzit de Dumnezeu!).^[8] Cât corespunde însă viaţa mea semnificaţiei numelui cu rezonanţă biblică pe care îl port?

Aplicaţie: Oricine trăieşte o frământare sufletească, din pricina păcatelor şi a patimilor sale, este pregătit să se întâlnească cu Iisus!

2. Oricine este pregătit să se întâlnească cu Iisus atunci când doreşte sincer acest lucru!

Când doreşti sincer să te întâlneşti cu cineva, îţi faci un plan amănunţit: unde întâlnesc acea persoană, cum o abordez etc. La fel este şi atunci când vrem să ne întâlnim cu Iisus. Dacă ar fi ca Zaheu însuşi să ne înveţe, din experienţa sa, cred că ar evidenţia douăaspecte în mod deosebit:

– Pe Iisus trebuie să Îl cauţi acolo unde poate fi găsit! Trebuie să vezi pe unde trece El şi să mergi în calea Lui! Oare unde şi cumpoate fi găsit Iisus astăzi? – să ne întrebăm cu toţii.

– Ca să ajungi la Iisus trebuie să depăşeşti obstacolele! Pentru Zaheu, un obstacol a fost statura sa (aşa că a trebuit să se urce într-un copac) şi mulţimea care se îmbulzea (trebuind să-şi facă loc printre ceilalţi). Oare astăzi care sunt obstacolele noastre în calea întâlnirii cu Iisus? – Să ne întrebăm cu toţii!

Totodată, învăţăm de la Zaheu că, atunci când doreşti sincer să te întâlneşti cu Iisus, îţi asumi decizia de a renunţa la viaţa păcătoasă şi chiar la tine însuţi.

În acest sens, reflectăm la o istorioară sugestivă. Se spune că un om bogat, aflat pe patul de moarte, era frământat cu privire la veşnicia lui. În chinuri şi-a adus aminte că Ion – servitorul său care îngrijea turma de porci – este credincios şi că nu o dată l-a rugat să-şi dăruiască viaţa lui Dumnezeu. A chemat în grabă pe servitor şi l-a întrebat ce trebuie să facă pentru a fi mântuit. „Stăpâne, a spus Ion (porcarul), numaidecât trebuie să vă duceţi la cocina porcilor, să îngenuncheaţi acolo şi să spuneţi: O, Doamne, ai milă de mine păcătosul!”. Boierul nici nu a vrut să audă de aşa ceva. Dar boala îl chinuia tot mai tare. După câteva zile s-a hotărât să facăceea ce i-a spus Ion. L-a chemat şi i-a spus că este gata să se ducă în cocină. „Acum nu mai este nevoie, stăpâne, a spus Ion, Dumnezeu a vrut de la dumneata doar renunţarea aceasta”.^[9]

Aplicaţie: Oricine este preocupat să creeze condiţiile necesare şi, în mod deosebit, decide să renunţe la viaţa păcătoasă, este pregătit să se întâlnească cu Iisus!

3. Oricine este pregătit să se întâlnească cu Iisus când El Însuşi S-a invitat ca oaspete în casa lui!

Textul Evangheliei Sf. Luca (19, 5) este singurul din Noul Testament care îl prezintă pe Iisus invitându-se acasă la cineva, la o persoană al cărei nume să fie menţionat explicit. Nu-L mai întâlnim pe Mântuitorul într-o situaţie similară.

Cu toate acestea, la fel de adevărat este faptul că Iisus stă şi bate la uşa inimii fiecăruia dintre noi (cf. Apoc. 3, 20). Părintele Iosif Trifa spunea că „cele mai multe suflete se pierd nu pentru că nu li se predică Evanghelia, ci pentru că nu vor să asculte predica din sufletul lor. Mântuitorul şi astăzi strigă fiecărui creştin, ca odinioară lui Zaheu: «Suflete, grăbeşte că astăzi în casa ta mi se cade sărămân!». Oricât de păcătoşi am fi, Domnul vrea să intre la noi şi să rămână la noi!”.^[10]

Iar în cele din urmă, în sensul unei ultime reflecţii, să poposim o clipă la Golgota. Răstignit pe cruce, pentru noi şi pentru mântuirea noastră, Iisus a făcut gestul (poate) surprinzător pentru mulţi (de atunci sau de astăzi) de a invita în casa Lui un tâlhar (cf. Lc. 23, 39–43), care şi-a recunoscut vina păcatelor sale. De bună seamă, învăţăm din aceasta faptul că nu există păcătos pe care Iisus să nu-l invite în casa Sa (adică în Rai), iar dacă ne-a invitat – şi conştientizăm invitaţia Sa – suntem pregătiţi ca să ne întâlnim cu El!

Aplicaţie: Oricine ia act de dorinţa lui Iisus de a intra în casa sufletului său este invitat în Casa Sa, fiind pregătit să se întâlnească cu Iisus!

Concluzii

Cu certitudine, nu oricine este pregătit să se întâlnească cu Iisus! Câteva aspecte definesc acel timp al cercetării (cf. Lc. 19, 44), când se întrunesc condiţiile mântuirii oricui:

– Experimentez o neîmplinire produsă de păcatul şi de patimile din viaţa mea;

– Nutresc o dorinţă sinceră de a-L întâlni pe Iisus;

– Iisus intenţionează să poposească în casa sufletului meu, pentru ca mai apoi eu însumi să rămân, pentru eternitate, în Casa Sa!

Dacă cu greu ne putem îndoi vreodată de disponibilitatea lui Iisus de a ne întâlni, rămâne să decidem când suntem noi (cu adevărat) pregătiţi să-L întâlnim.

 

 

Sursa: Mihai Adrian Coste, Cuvinte din CUVÂNT, vol. I – Împreună lucrători cu Dumnezeu, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2019

^[1] „Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam. Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut…” (T.S.B.B., Lc. 19, 9–10).

^[2] Mihai Adrian Coste, Reflecţii şi maxime, p. 31.

^[3] https:// www.resursecrestine.ro / maxime / 12772, accesat în 17.10.18.

^[4] https://www.resursecrestine.ro/maxime/13565, accesat în 17.10.18.

^[5] Preot Iosif Trifa, Tâlcuirea Evangheliilor duminicilor de peste an, ediţia a VI-a, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2006, p. 28.

^[6] Adaptare după Timotei Pop, Calea spre Cer în 1000 de ilustraţii, Editura Agape, Făgăraş, 1998, pp. 63–64.

^[7] Preot Iosif Trifa, Tâlcuirea Evangheliilor duminicilor de peste an, ediţia a VI-a, p. 28.

^[8] ***, Mica Biblie la îndemâna tuturor creştinilor, Eparhia Chişinăului şi a Moldovei, Chişinău, 1990, pp. 355–356.

^[9] Mihai Adrian Coste, Reflecţii şi maxime, pp. 145–146.

^[10] Preot Iosif Trifa, Tâlcuirea Evangheliilor duminicilor de peste an, ediţia a VI-a, p. 28.