„Și poruncile acestea, pe care ți le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipărești în mintea copiilor tăi și să vorbești de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca și când te vei scula.” – Deuteronom 6:6, 7 –
v
Lanțul nu trebuie rupt!
„Dar toată Biblia este pentru noi un document cutremurător de apartenență și de legătură strânsă dintre toate generațiile de credincioși, până la cel dintâi.
Când vorbește despre genealogia Mântuitorului, cum spune că era de la început și până la sfârșit o continuitate, un lanț neîntrerupt! Dumnezeu a făcut și în poporul evreu, în poporul credinței, această continuitate, acest lanț sfânt. Și numai când te legi strâns de înaintașul tău, îl poți ține strâns pe urmașul tău. Și atunci se continuă această lucrare minunată, care este eternă, pentru că Dumnezeu este neschimbat. El este același ieri, azi și în veci. O continuitate sfântă și strălucită răzbate în toată lucrarea Lui, de la început până la sfârșit. Să nu vă rupeți de înaintași! Să nu vă rupeți de istorie! Pentru că atunci nu mai sunteți nimic, ci plutiți încoace și încolo, luați de orice vânt.”*
„Facem parte dintr-un lanț de aur care a început cu Domnul și va sfârși tot cu El, pentru că este scris: „Eu sunt Începutul și Sfârșitul, Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă”. El a început șirul nostru. Și ce minunați înaintași am avut! Cum strălucesc acele verigi de aur care s-au legat de Domnul Iisus și care au tras până acum solia aceasta mântuitoare și fericită a Evangheliei până la noi! Mulțumim lui Dumnezeu pentru acele suflete mari și sfinte de la care am primit mesajul ceresc care ne este încredințat acum nouă, cu poruncă să îl încredințăm frumos și celor care ne urmează pe noi, până când cel din urmă timp și cel din urmă rod va intra în Împărăția lui Dumnezeu. Atunci Porțile cerești se vor închide și Cel care va intra cel din urmă, în urma noastră a tuturor, va fi El, Care va închide ușa. Ferice de cei care vor fi acolo atunci. Și acolo, atunci, vor fi acei care astăzi aici sunt, prin lupte și încercări, credincioși, luptători și lucrători pentru grăbirea acelei zile, pentru grăbirea venirii Împărăției lui Dumnezeu.”**
„Cei dinainte care au fost folosiți la zidit, au lucrat frumos și drept, pe temelia care le-a fost dată. Și au adus lucrarea până la noi. Acum „schimbul” lor s-a sfârșit. Vremea lor a trecut. Ei au trecut la odihnă. A venit „schimbul” nostru, vremea noastră – iar noi am intrat în locul lor. Dreptarul îl avem. Temelia o știm. Lucrarea celor dinaintea noastră o vedem. Datoria noastră este doar a o continua tot așa de frumos cum ne-au lăsat-o ei. Aceasta este isprăvnicia care ne-a fost nouă încredințată: să fim dovediți ca niște continuatori vrednici, ascultători, cinstiți și buni.ˮ**
„Fiecare om este dator să își crească urmașul întocmai cu aceleași cuvinte și în aceeași credință cu care l-a crescut pe el înaintașul său. Acesta este drumul păstrării învățăturii sănătoase și al continuării credinței adevărate. Oricine rupe acest lanț de aur va păcătui nu numai împotriva sufletului său ci împotriva sufletelor întregului său neam.ˮ***
„Dacă trăiești și tu, la rândul tău, în ascultarea în care a trăit tatăl tău față de Dumnezeul lui – atunci vei putea și tu lega cu vrednicie lanțul de aur al credinței înaintașilor tăi cu urmașii tăi. Vei fi astfel o verigă binecuvântată în acest lanț binecuvântat.ˮ****
„Să proslăvim și noi, părinți și copii, înaintași și urmași, bătrâni și tineri, din neam în neam, din generație în Aceasta este datoria și răsplata noastră fericită, a întregului lanț de oameni, de la cel dintâi tată până la cel din urmă fiu.ˮ*****
Cel rău a căutat întotdeauna să despartă om de om. A dorit să fie om contra om și toți să trăiască pentru poftele și foloasele personale chiar când pentru dobândirea acestora, a trebuit să fie nedreptățit celălalt. Lumea aceasta de păcat strigă împotriva lepădării de sine și trâmbițează tot mai mult iubirea de sine. Dacă este ceva ce ne-a dat Lucrarea Oastei Domnului, apoi acel ceva este gândul jertfitor, ideea unității, legătura frățească. Părintele Iosif s-ar fi putut mântui și singur. Și ar fi putut avea o viață mai ușoară, lipsită de necazurile ce au venit odată cu hotărârea lui. Dar el n-a dorit așa, ci a simțit că misiunea lui este să îi facă pe alții mai buni, să sufere totul ca să se umple Împărăția lui Dumnezeu. Și acest gând a fost în toți înaintașii. Dacă noi ne bucurăm astăzi de adunare, de părtășia cu Domnul, este datorită faptului că cei dinaintea noastră n-au vrut Cerul fără noi. Continuitatea definește Oastea Domnului. Moștenirea lăsată cu preț de jertfă urmașilor. Să nu ne îndoim niciodată de viitorul Lucrării, de izbânda ei. Dumnezeu S-a pus garant pentru ea și dacă ne-am îndoit de Oastea Lui, de El ne-am îndoit. Domnul are mii de căi prin care duce mai departe Mesajul Lui. Dar dacă noi nu suntem una dintre ele, atunci nici n-am fost vreodată pe Cale.
Profeția fratelui Traian de la sfârșitul cărții ,,Istoria unei jertfeˮ să se împlinească în noi toți. Să fim urmașul care, deși căzut, ține sus Solia ca să o preia un altul, pentru că lanțul nu trebuie rupt! generație, din veac în veac, Numele Cel Sfânt al Tatălui și Făcătorul nostru.
Îmi binecuvântez urmașul
Îmi binecuvîntez urmașul
rugîndu-mă lui Dumnezeu
să-i înzecească și-nsutească
virtuțile și darul meu
și tot ce-a fost în mine vrednic
frumos și sfînt în orice fel,
să facă Dumnezeu să aibă
de mii de ori mai vrednic el.
Dar tot ce-a fost în mine frică
și slăbiciune și păcat
să facă Dumnezeu să n-aibă
urmașul binecuvîntat
nici lacrimile mele-amare
nici tristele slăbiri de zel
nici prietenii înșelătoare
ca mine-n veci să n-aibă el!
Ci numai oști biruitoare
să-ndrume el pentru Hristos
și numai căi nemuritoare
să nalțe către mai frumos
și numai steaguri strălucite
să fluture spre Dumnezeu
– așa să-mi binecuvînteze
Hristos din Cer, urmașul meu!
(Traian Dorz)
Estera Neagu
*Traian Dorz, Strângeți fărâmiturile Vol.5
**Traian Dorz, Istoria unei jertfe Vol.3
***Traian Dorz, Mărgăritarul ascuns
****Traian Dorz, Pășunile dulci
*****Traian Dorz, Crucea mântuitoare
