Începând cu ianuarie 1935 conflictul izbucnit în sânul Oastei Domnului între Mitropolitul Nicolae Bălan și Părintele Iosif Trifa devine public. Părintele Iosif este îndepărtat de la redacția revistelor Lumina Satelor și Oastea Domnului, fiindu-i răpit orice mijloc de comunicare cu fii săi duhovnicești. Din acest moment se produce dezbinarea Oastei, o parte rămânând alături de întemeietorul pământesc al Lucrării, Iosif Trifa, iar cealaltă aderând la noua conducere formată dintr-un comitet sub supravegherea Mitropolitului. Conflictul avea să atragă după sine caterisirea Părintelui Iosif, acesta fiind nevoit să-și continuie activitatea ca mirean, inițiind alte publicații pentru a-și continua activitatea duhovnicească.
Începând cu data de 6 ianuarie 1935 apare noua publicație a părintelui Iosif Trifa. Prin acest nou mijloc de comunicare se reface legătura cu fronturile Oastei Domnului și se aduc lămuririle atât de necesare pentru frați. Avea să devină una dintre cele mai răspândite publicații religioase, numărul abonamentelor crescând constant. Calitatea conținutului duhovnicesc din mesajele publicate au făcut-o îndrăgită, cerută și răspândită tot mai mult. Intre finalul lunii ianuarie și începutul lunii martie 1935 avea să fie oprită cu forța, prin intervenția Cenzurii asupra revistei și sigilarea Tipografiei Mireasa Vântului. Părintele Iosif, bolnav și cu grave probleme financiare, este nevoit să meargă la București pentru rezolvarea acestor ilegalități. Revista va funcționa apoi până în 11 aprilie 1937 când odată cu caterisirea Părintelui Iosif avea să fie interzisă și ea. *
Înainte cu Isus Biruitorul
… Isuse, Preadulcele Meu Mântuitor. Sunt 12 ani de când foloseşti în Lucrarea Ta acest vas slab şi nevrednic. De multe ori eu credeam că Tu ai isprăvit cu acest vas. Numai înainte cu câteva luni îmi aşteptam intrarea în pământ. Dar Tu Doamne, printr-o minune m-ai întors din calea spre cimitir şi m-ai redat iarăşi luptei. Şi tocmai această minune pe mine mă înfricoşează. Ea pare că îmi spune că Tu Doamne mai vrei ceva cu mine, altcum m-ai fi lăsat să intru în pământ.
Tu ai strigat din nou pe robul Tău, iar robul Tău răspunde: aicea sunt Doamne!… iată-mă Doamne (Fap. Ap. 9, 4)… stau gata la orice îmi vei comanda Tu. Stau gata şi de plug – şi stau gata şi de jertfă. Cu lacrimi de foc eu Te rog Isuse Doamne, arată-mi voia Ta, arată-mi porunca Ta, mie şi fraţilor mei, pe care ne-ai strâns în jurul Crucii Tale. Noi nu ne înfricoşăm. Ştim că drumul ce ni-l araţi nu poate fi altul decât drumul Crucii, drumul suferinţelor, drumul luptelor, drumul jertfelor.
Tu Doamne vei arăta fraţilor mei când vei afla Tu de bine cum am ajuns la foaia aceasta. Acum Îţi mulţumim că ne-ai cercetat din nou cu furtuna Ta, ca să ne aduci la acest Isus Biruitorul … la foaia aceasta care spune şi ea răspicat că tot ce s-a făcut la Oaste, a fost, este şi va fi, biruinţa Domnului. Noi am luptat şi El a biruit.
Fraţii mei, plecăm din nou la luptă cu acest Isus Biruitorul. Plecăm din nou la luptă gata de orice jertfă. Pentru Tine Doamne suntem gata să jertfim totul, până şi preţul cel mic al vieţii noastre. Plecăm din nou la luptă şi nu ne înfricoşăm de nimic. Până când Isus Biruitorul Se află în fruntea noastră, de cine ne vom teme?
Aicea suntem Doamne, la picioarele Crucii Tale şi aşteptăm voia Ta şi porunca Ta. Stăm gata şi pentru plug şi pentru jertfă. Du-ne la biruinţă prin foc, prin furtuni, prin lupte şi jertfe. În orice noapte am ajunge, arată-ne cu litere de foc porunca Ta că noi trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni (Fap. Ap. 5, 29).
La luptă, fraţi ostaşi! Cu Isus Biruitorul înainte!
Isuse Doamne, suntem în drum spre Canaan… prin pustie…prin ţara luptelor. Dă-ne neîncetat apă din Stâncă, mană din Cer şi biruinţă asupra lui Amalec (firea cea veche). Condu-ne cu stâlp de foc şi cu nor luminos, ca să păşim înainte cântând, luptând şi biruind – până ce vom trece Iordanul şi vom intra în Canaanul ce ni l-ai pregătit, ca să trăim cu Tine în vecii vecilor, amin!
(Isus Biruitorul nr.1 pg.1 1935)
Pr. Iosif Trifa
*ODMedia
