,,A doua zi, Ioan stătea iarăși cu doi din ucenicii lui. Si pe când privea pe Isus umblând a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu” Ioan 1: 35-36
A doua zi după dialogul dintre iudei și Sf. Ioan Botezătorul, Mântuitorul nu s-a întors in Galileea, a rămas pe valea Iordanului. Sf. Ioan Evanghelistul surprinde prin condeiul lui fin această a doua zi ca fiind o zi în care doi dintre ucenici (unul din ei era Andrei, Ioan 1.40) împreună cu Sf. Ioan Botezătorul Îl priveau pe Iisus. Se puteau uita in oricare alt loc, dar Cel peste care tocmai s-a pogorât și a rămas Duhul Sfânt le-a furat privirea. Strălucirea Lui, umbletul Lui erau altfel, nemaiîntâlnite și nemaivăzute. Pe când priveau umblarea Lui, glasul profetic al Sf. Ioan Botezătorul răsuna în pustiul de atunci și poate și în cel de astăzi :„Iată Mielul Lui Dumnezeu“.
„Ioan stătea cu doi din ucenicii lui”
Ce binecuvântare pentru Sf. Ioan Botezătorul să poată sta împreună cu ucenicii lui. Probabil că dialogau despre minunea Botezului. Nu este clar și nu este menționat locul exact unde stăteau. Locul unde boteza Sf. Ioan era lângă Betania, aproape de Marea Moartă (vezi Imaginea 1). Acolo erau împreună Sf. Ioan și doi din ucenicii Lui. După starea înălțătoare de Har și binecuvântare, ei au rămas împreună. Alții au plecat, dar doi ucenici au rămas lângă Sf. Ioan.
Imaginea 1. Locul unde boteza Sf. Ioan Botezătorul
După stările înălțătoare de Binecuvântare rămâi împreună cu ai tăi. Poate de multe ori suntem în grabă, iar timpul pare că nu mai ajunge și nu putem rămâne să privim „umblarea Lui Iisus“. Umblarea Lui Iisus în adunare sau printre noi. Atunci avem datoria aceasta de a rămâne în același Duh. Duh care caută și astăzi să rămână în noi și între noi. Dar pentru aceasta se cere smerenia inimii și curăția cugetului.
“…privea pe Isus umblând…”
Sf. Ioan Botezătorul și cei doi ucenici priveau pe Iisus. Nu mai puteau să își ațintească privirea spre altcineva; Iisus i-a uimit. „Niciodată nu a vorbit un om așa ca El” (Ioan 7:46). Istoria se împarte în două după venirea Mântuitorului pe pământ: înainte de Hristos și după Hristos. Tot așa, se împarte și viața în două: o viață cu Hristos și o viață fără Hristos. Fiecare suflet care dorește mântuirea are nevoie de Hristos Mântuitorul. Mărturia samarinenilor „…știm că Acesta este cu adevărat Hristosul, Mântuitorul lumii” (Ioan 4.42) rămâne ca un indicator prin istorie. Un indicator pentru temelia mântuirii sufletului nostru.
Cea dintâi și cea mai mare nevoie de la Hristos ce o are fiecare suflet este nașterea din nou. Nici pâinea, nici cartea, nici sănătatea, nici libertatea, nici familia nu sunt atât de necesare ca nașterea din nou, adică primirea lui Hristos și trăirea în El.
“…Iată Mielul Lui Dumnezeu…”
Completarea acestui verset se găsește în Ioan 1.29, “Iată Mielul Lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii”. Se face o trimitere clară spre jertfa pascală din Vechiul Testament (Exodul 12: 5-11, Isaia 53.7). Mielul fără cusur, dus la jertfă, ca o oaie fără glas.
Imaginea 2. Icoana bizantină, Botezul Domnului Hristos
Sf. Ioan Îl arată ucenicilor pe Domnul Iisus ca fiind singura și unica soluție pentru mântuirea lor și a lumii. O mare binecuvântare pentru cei doi ucenici, căci nu mai aveau nevoie să caute în altă parte, nu mai aveau nevoie să caute altceva. Iată-L în fața voastră pe Mântuitorul. El, lăsând Slava Tatălui, pentru a ridica și păcatul vostru. Așa sunt sfinții Domnului, indicatoare spre Iisus. Așa este Biserica vie a Domnului, Îl arată pe Iisus! O biserică, o adunare, o comunitate care nu ÎL arată pe Domnul Iisus ca și unica și singura soluție mântuitoare, este moartă. Prin scrisul evangheliei, Sf. Ioan Botezătorul strigă și astăzi într-o pustie: “Iată Mielul Lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”
Privește cu atenție umblarea Lui Iisus în viața ta. Este El Mielul care ridică păcatul tău și al meu?
Cel de-al doilea ucenic al Sf. Ioan nu are nume. Poate fi, lângă ucenicul Andrei, numele meu sau al tău, iar în fața ochilor stă Mielul fără cusur. Iată El bate la inimă, cu fiecare răsărit și apus (Ps. 19) și vrea să ridice păcatele.
Hristos lucrează mereu, Duhul și Cuvântul Său sunt în continuă creație și desăvârșire, ducând totul spre mai frumos și înspre mai rodnic. Oricine este în Hristos nu se mulțumește niciodată, nici calitativ nici cantitativ, cu ceea ce face sau a făcut. În Hristos ești numai atunci când mergi, când înaintezi, când ești lucrător.
Viorel Gheorghiță
