Isuse, Preadulcele meu Mântuitor! Un suflet umil şi păcătos se apleacă în faţa Crucii Tale… un vas mic şi slab pe care l-ai folosit într-o Lucrare atât de mare.
Sunt 10 ani, Isuse Doamne, de când foloseşti acest vas netrebnic. Ce aş putea spune la acest hotar decât să mă aplec plângând la picioarele Crucii Tale. Ce-aş putea spune decât să-mi plâng cu lacrimi păcatele mele şi nevrednicia mea. Ce-aş putea face decât să mă rog cu lacrimi fierbinţi, pentru păcatele mele să nu părăseşti Lucrarea Ta.
Plângând mă aplec în faţa Crucii Tale şi cu lacrimi fierbinţi Îţi mulţumesc că m-ai ajutat să Te aflu pe Tine. Tot ce s-a făcut în aceşti 10 ani, aceasta este: că m-ai ajutat să Te aflu pe Tine… m-ai învrednicit să gust din dragostea şi viaţa Crucii Tale şi m-ai trimes prin lume să chem şi pe alţii la ospăţul acesta.
La 10 ani de Oaste, toţi ostaşii Tăi din ţara aceasta stăm strânşi în jurul Crucii Tale. Stăm aplecaţi la picioarele Crucii Tale în rugăciune de mulţumire că nu ne-ai lăsat să intrăm în pământ mai înainte de a Te afla şi a Te cunoaşte cu adevărat pe Tine, Mântuitorul nostru. Ne aplecăm la picioarele Crucii Tale cu rugăciunea fierbinte şi stăruitoare să ne ţii până la sfârşit în acest loc sfânt… să picure peste noi neîncetat Sângele Iertării… ca să murim cu totul faţă de lume şi să trăim cu totul numai pentru Tine.
Ne aplecăm în faţa Crucii cu rugăciune de mulţumire pentru toate câte ne-a făcut nouă Domnul.
„Aşa să zicem toţi cei răscumpăraţi de Domnul… cei pe care ne-a adunat de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi. Prin pustie fără apă rătăceam, flămânzi şi setoşi eram… sufletul nostru lâncezea şi nu găseam nici o cetate unde să putem locui… Sufletul nostru se dezgustase de orice hrană, şi eram lângă porţile morţii… Atunci în strâmtorarea noastră strigarăm către Domnul şi El a auzit strigarea noastră şi ne conduse pe calea dreaptă ca să ajungem la cetate de locuit… Scosu-ne-a din întuneric şi din umbra morţii şi rupt-a lanţurile noastre… El a prefăcut pustiul nostru în iaz şi pământul uscat în izvoare de apă… Să mulţumim Domnului pentru bunătatea Lui, pentru minunile ce le-a făcut cu noi” (Psalm 107).
Îţi mulţumim, Preabunule Doamne, pentru toate câte ne-ai făcut nouă, păcătoşilor. Noi în lume eram şi Tu din lume ne-ai scos. Morţi eram şi prin Jertfa Ta cea Sfântă ne-ai înviat. Pierduţi eram şi ne-ai aflat. Muţi eram şi azi grăim. Orbi eram şi azi vedem. Ologi eram şi azi umblăm. Surzi eram şi azi auzim. Slăbănogi eram şi azi facem armată în Oastea Ta.
Îţi mulţumim Preascumpul nostru Mântuitor, că prin noi, nevrednicii şi păcătoşii, se arată în lume puterea Evangheliei Tale şi minunile pe care le face şi azi credinţa în Fiul lui Dumnezeu. Fă din noi Isuse Doamne nişte nebuni pentru Tine. Fă-ne nişte mărturisitori ai Tăi şi ajută-ne să Te vestim şi altora prin vorbele noastre, prin faptele noastre, prin purtările noastre, prin toată viaţa noastră.
Îţi mulţumim Isuse Doamne că prin noi, nişte vase slabe şi netrebnice, ai pornit în lume războiul cel sfânt. În mâna noastră cea slabă ai pus steag, în gura noastră cea păcătoasă ai pus trâmbiţă şi mijlocul nostru cel şubred cu sabia l-ai încins, învrednicindu-ne să luptăm pentru Împărăţia lui Dumnezeu.
A Ta este Doamne Oştirea aceasta – du-ne la biruinţă. Tu eşti Regele nostru şi noi suntem ostaşii Tăi. Ai Tăi suntem, nu ne părăsi, căci fără de Tine nu putem face nimic. Fă Tu Doamne să simţim clipă de clipă Prezenţa Ta în fronturile cele dinăuntrul nostru şi în cele dinafară de noi.
Isuse Doamne, suntem în drum spre Canaan… prin pustie… prin ţara luptelor. Dă-ne neîncetat apă din stâncă, mană din cer şi biruinţă asupra lui Amalec (firea cea veche). Condu-ne cu stâlp de foc şi nor luminos ca să păşim înainte cântând, luptând şi biruind – până vom trece Iordanul şi vom intra în Canaanul ce ni l-ai pregătit ca să trăim cu Tine în vecii vecilor. Amin.
Duhule Sfinte, de viaţă Făcătorule! Tu ne-ai strâns de prin văile acestei lumi într-o Oaste foarte mare. Din nişte oase goale Tu ai făcut nişte fiinţe vii. (Ezechiel 37).
Din suflarea Ta, prea binecuvântat Vânt Ceresc, a ieşit Oastea aceasta. Din suflarea Ta trăieşte şi prin suflarea Ta biruieşte.
Duhule Sfinte! Suflă din cele patru vânturi peste noi că să fim cu adevărat o Oaste de biruitori!”
(Oastea Domnului nr.1 din 1 ianuarie 1933 pg. 1)
Pr. Iosif Trifa
