Scrisoare de recomandare a dragostei
Cuvânt înainte
Meditațiile acestea asupra epistolei lui Pavel către Filimon au fost scrise în perioada petrecută în Italia cu ocazia nașterii fiului nostru Aron Emanuel. La îndemnul soției mele, ele au fost pentru prima dată împărtășite adunării frățești din zona Padovei sub forma unei serii de predici, la adunările duminicale.
Dorința personală de a aprofunda în mod individual o carte din Biblie a început să prindă viață cu mai mult timp în urmă, ca urmare a studiilor biblice desfășurate împreună cu mai mulți frați din Oastea Domnului, în Cluj-Napoca. Astfel, Dumnezeu m-a binecuvântat în ultimii aproape 10 ani să particip la multe studii biblice, unde am avut ocazia să învăț de la frați mai experimentați cum să studiez Cuvântul Domnului și chiar să coordonez câteva întâlniri de studiu biblic, împreună cu o frumoasă echipă de frați în Hristos. Țin să îmi arăt recunoștința față de cei care au contribuit la apropierea mea de Biblie. Îmi aduc aminte cu drag de câteva cărți studiate împreună cu tineri și frați din Cluj-Napoca, dintre care amintesc: cartea Iona, Epistola către Filipeni, Epistola către Romani, Epistola Sfântului Iacov și cartea Faptele Apostolilor. Toate acestea m-au provocat să mă apropii cu mai multă seriozitate de Cuvântul Domnului și m-au ajutat să conștientizez importanța disciplinei citirii și studierii Bibliei, în viața oricărui credincios. Și, odată cu trecerea timpului, am început să experimentez tot mai mult puterea transformatoare a Cuvântului în viața personală.
De ce am ales epistola către Filimon? Poate și pentru că este mai accesibilă, având doar un capitol și mai puțin conținut teologic, deși e foarte practică. Însă nu acesta este principalul motiv. Am descoperit această carte în urmă cu mai mulți ani, pe când eram implicat alături de alți frați și surori din Oastea Domnului în misiunea de împărtășire a Evangheliei celor din penitenciare. Având ca subiecte principale dragostea mijlocitoare, iertarea și înțelegerea faptului că, în Hristos, toți oamenii au valoare, indiferent de statutul lor, scrisoarea către Filimon, scrisă de întemnițatul pentru Hristos, Pavel, s-a potrivit la acel moment pentru lucrarea cu deținuții. Citind-o, însă, cu mai multă atenție, am început să îndrăgesc această carte și mi-am dorit ca, la un moment dat, dacă Domnul va îngădui, să o aprofundez.
Totuși, intenția mea nu a fost ca materialul de față să fie considerat un etalon în studiul biblic, ci, mai degrabă, a fost scris sub forma unor meditații personale care să mă provoace în primul rând pe mine să îmi însușesc mai mult caracterul și conduita creștină, “pentru ca aceasta părtăşie la credinţă să se arate prin fapte, care să dea la iveală tot binele ce se face între noi în Hristos”. Îmi doresc însă, ca toți cei care vor citi aceste meditații să își dorească ei înșiși să se apropie mai mult și mai profund de Biblie. Iar pentru tot ce se va găsi cu folos duhovnicesc, slăvit să fie Domnul!
Închei această prefață cu câteva cuvinte testamentare pe care ni le-a lăsat părintele Iosif Trifa: “Dacă aş avea un glas de tunet care să se audă peste tot pământul, aş striga un singur cuvânt: oamenilor, citiți, iubiți şi trăiți Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu.”
“Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu duhul vostru! Amin.”
Preliminarii
„Cea mai scurtă epistolă a sfântului apostol Pavel este cea către Filimon. Are numai un capitol. Și totuși cât de mult spune și această scrisoare! Citind-o te năpădește râul acela de dragoste, de bunătate, de frățietate, care era în viața primilor creștini.” (preot Iosif Trifa)
Titlul și destinatarul
Cartea poartă numele: „Către Filimon”, care este și destinatarul acestei cărți. Numele său înseamnă “iubitor” sau “afectuos” Acesta a fost un stăpân de sclavi din Colose care a fost convertit la creștinism prin apostolul Pavel.
Autorul
Această epistolă este cea mai scurtă scriere a apostolului Pavel. Ea nu tratează probleme de credinţă, doctrină sau organizare a Bisericii, ci caută să rezolve o problemă apărută în relația dintre doi membri ai Bisericii lui Hristos. Scrisoarea către Filimon ne descoperă latura pastorală a lui Pavel, plină de dragoste, precum și tactul și delicatețea sa prin care se apropie de oameni, având dorința de a repara relațiile rupte dintre creștini. Maturitatea și înțelepciunea apostolului se vede cel mai bine din modul în care gestionează provocările apărute în sânul Bisericii, folosindu-se atât de autoritatea sa, cât și de gingășia pastorală.
Data și locul scrierii
Epistola către Filimon a fost scrisă în jurul anului 60 d.Cr, fiind una din cele patru epistole scrise de Pavel în timp ce se afla închis la Roma (alături de epistolele către Efeseni, Coloseni şi Filipeni).
Scopul și contextul cărții
Epistola către Filimon este o scrisoare de recomandare, plină de dragoste, scrisă de apostolul Pavel tocmai din închisoarea Romei. În ciuda situației dificile în care se afla, Pavel continuă să lucreze pentru Domnul, îngrijindu-se mai mult de situația Bisericii decât de soarta sa. Astfel, el nu contenește să trimită bisericilor scrisori de îndrumare sau încurajare și să contribuie la înaintarea Evangheliei lui Hristos. Ceilalți protagoniști ai acestei scrieri sunt Filimon si Onisim, stăpân și sclav, doi actuali creștini care au avut o legătură puternică, până într-un punct de cotitură. Ambii au o poveste comună cu Pavel.
Astfel, pe când propovăduia Evanghelia în diferite orașe, se pare că mesajul transmis de Pavel a atins inima unui stăpân de sclavi, pe nume Filimon, care s-a convertit la credința în Iisus. Acesta avea un sclav, pe nume Onisim, care a fugit de la stăpânul său, după ce, în prealabil, îl și jefuise. Ca să își piardă urma, cel mai probabil Onisim a ajuns la Roma, unde se putea pierde ușor prin mulțime. Prin anumite circumstanțe se pare că acolo l-a întâlnit pe apostolul Pavel, în închisoarea Romei, și a fost convertit la creștinism. Ulterior, a rămas un timp aproape de apostol, ajutându-l la nevoile sale. Totuși, pentru că întoarcerea la Hristos prin pocăință implică și repararea răului făcut înainte, Pavel îl retrimite pe Onisim la stăpânul său de la care fugise, Filimon, împreună cu o scrisoare. Contextul era unul dificil având în vedere că la acea vreme sclavia era o normă culturală în floare, iar stăpânul avea drepturi depline, inclusiv de viață și de moarte, asupra unui sclav, mai ales a unui fugar. Totuși, scrisoarea lui Pavel face apel la faptul că atât Filimon, cât și Onisim, sunt fii ai săi duhovniceşti, născuți din nou și uniți prin dragostea lui Hristos. Astfel, îi cere lui Filimon să-l ierte si să-l primească pe Onisim, dar nu ca pe un rob, ci ca pe un frate. Iar dacă Onisim îi mai datorează ceva lui Filimon, apostolul Pavel se arată gata să se facă el însuși garant și să plătească toate datoriile rămase.
Și-a atins această scrisoare scopul, l-a primit Filimon pe Onisim cu brațele deschise, asemeni unui frate în Hristos? Cu siguranță, având în vedere păstrarea și multiplicarea acestei scrisori, precum și a istoriei care s-a transmis prin intermediul tradiției. Totodată, modul în care a fost gestionată această problemă din sânul Bisericii primare probabil că a contribuit ulterior și la rezolvarea altor conflicte asemănătoare care au apărut în comunitatea creștină.
Deși scrierea apostolul Pavel nu atacă în mod explicit practica sclaviei, cu siguranță mesajul fraternității și dragostei în Hristos a început să dărâme treptat tot mai multe bariere dintre sclavi și stăpânii lor în biserica creștină, contribuind în cele din urmă la abolirea acestei practici, până în zilele noastre.
Teologia cărții
O temă caracteristică a acestei epistole este „triunghiul iubirii”, format din Pavel, Filimon și Onisim. Modul în care Pavel mediază între Filimon și sclavul său fugar, Onisim, ne poate duce cu gândul la lucrarea pe care Domnul Iisus a săvârșit-o la cruce, aceea de a ne împăca pe noi, oamenii căzuți în păcat, cu Dumnezeu, Tatăl nostru.
Un alt aspect care se poate observa în această scriere este diferența dintre Lege și har. Atât legea romană, cât și cea a Vechiului Testament, îi dădeau lui Filimon dreptul să-l pedepsească pe Onisim, care era socotit o proprietate. Cu toate acestea, legământul harului prin Domnul Iisus le-a permis atât stăpânului, cât și sclavului să aibă părtășie în dragoste, de la egal la egal, în Trupul lui Hristos. Legea iubirii ia locul legii talionului.
Mesajul cărții
Faptul că, în Hristos, toți suntem frați și barierele dintre robi și oameni liberi au fost depășite, ne provoacă pe noi, urmașii lui Iisus, să îi tratăm pe cei din jurul nostru cu demnitate, indiferent de statutul social sau profesional. De asemenea, harul manifestat prin iertare ar trebui să fie des întâlnit în relațiile dintre noi , “pentru ca părtășia noastră la credință să se arate prin fapte, care să dea la iveală tot binele care se face între noi în Hristos”. (Filimon 6).
Andrei Hadade
Împărțirea cărții
Filimon 1 – 3 | Salutul inițial al lui Pavel
Filimon 4 – 7 | Aprecierea lui Pavel
Filimon 8 – 17 | Apelul lui Pavel
Filimon 18-21 | Asigurarea lui Pavel
Filimon 22-25 | Salutul final al lui Pavel
