Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, Care a străbătut cerurile — pe lisus, Fiul lui Dumnezeu — să rămânem tari în mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci Unul Care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie. În adevăr, orice mare preot luat din mijlocul oamenilor este pus pentru oameni în lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate; El poate fi îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciți, fiindcă şi el este cuprins de slăbiciune. Şi, din pricina acestei slăbiciuni, trebuie să aducă jertfe atât pentru păcatele lui, cât şi pentru ale norodului. Nimeni nu-şi ia cinstea aceasta singur, ci o ia dacă este chemat de Dumnezeu, cum a fost Aaron. Tot aşa şi Hristos, nu Şi-a luat singur slava de a fi Mare Preot, Ci o are de la Cel ce I-a zis: „Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut. “ Şi, cum zice iarăşi într-alt loc: „Tu eşti Preot în veac, după randuiala lui Melhisedec. “ (Evrei 4, 14-16; 5, 1-6)
Atâta vreme cât un om are la spatele său un puternic sprijin apărător, omul acela nu se teme de nici un vrăjmaș, ci luptă, bizuindu-se pe acest sprijin, fără să se clatine şi fără să se predea, fiindcă tot gândul său este mereu la acest puternic sprijin care îl face biruitor.
Când un om este în fața unei judecăți şi are un apărător pe care şi-l ştie puternic, înțelept şi influent, omul acela, chiar vinovat fiind, totuşi rămâne neclătinat în mărturisirea lui. El este sigur că Judecătorul va primi apărarea sa şi-l va achita de orice osândă, fiindcă cel care îl apără stă lângă el, garantând achitarea sa.
Tot aşa, când un suflet credincios are o puternică încredere în Domnul lisus pe Care şi-L ştie Mântuitorul lui dulce şi Sprijinitorul său tare, atâta vreme acest suflet credincios rămâne statornic alipit de Hristos şi mărturiseşte cu îndrăzneală în fața oamenilor voia şi Cuvântul lui Dumnezeu. Ştiindu-se sprijinit de meritele Jertfei de pe Cruce ale Domnului lisus – rugăciunile sale sunt pline de încredere înaintea Tatălui. Mulţumirile sale sunt pline de căldură înaintea Fiului. Şi mărturisirile sale sunt pline de roade înaintea Duhului Sfânt. O, ce minunată viață este viaţa unui astfel de credincios în fața tuturora, câtă vreme el trăieşte şi lucrează prin această încredere!
Dar, vai, cât de nefericită schimbare pierzătoare se produce în viaţa celui care se pomeneşte, în luptă, că rămâne dintr-o dată fără sprijin! În judecată, fără apărător. Şi în lume, fără Hristos.
Şi, vai, cât de multe sunt sufletele care au fost cândva biruitoare, iar acum zac prăbuşite în robia păcatului cu care luptaseră cândva atât de curajos! Dar acum păcatul i-a biruit total Câte sunt sufletele care mărturiseau cândva în felul cel mai strălucit despre mântuirea lui Hristos, dar acum tăgăduiesc această mântuire prin trăirea lor în felul cel mai nevrednic.
Cum de au ajuns aceştia aşa? Foarte uşor au ajuns, pentru că vrăjmaşul le-a stricat inima de la curăția dragostei față de Hristos. Şi îndată ce inima îşi pierde curăția față de dragoste, ea, prin această pierdere, a şi căzut.
Curăţia dragostei este un lucru atât de scump şi atât de gingaş, ca un vas de foarte mare preţ, dar foarte fragil. Dacă nu umbli cu el cu cea mai mare grijă şi dacă nu-l păstrezi cu cea mai dulce scumpătate, uşor poate să cadă sau să se spargă. lar o dată căzut, în veci nu se mai poate reface cum a fost… De aceea este scris: Este cu neputinţă să fie înnoiți iarăşi… (Evrei 6, 6).
O, suflete al meu şi fiul meu, veghează mereu şi rămâi tare în mărturisirea ta, păstrându-ți nepătată curăţia dragostei tale dintâi!
Hristos – Puterea Apostoliei, vol. 2
Traian Dorz
