,,Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Iisus la slava Sa veșnică, după ce veți suferi puțină vreme, vă va desăvârși, vă va întări, vă va da putere și vă va face neclintiți.ˮ 1 Petru 5:10
Țepușul durerii în fratele Ioan Marini
,,Fratele Ioan Marini, fiind de constituție mai firav, de mic copil s-a întâlnit cu suferința, de care a avut parte toată viața sa pământească, întrucât întreaga familie, în decursul anilor, a avut de luptat cu multe greutăți și necazuri.ˮ
,,În timpul vieții sale, a suferit de stomac și de piept, din care cauză era nevoit să țină un regim alimentar strict vegetarian.ˮ
,,În decursul celor 20 de ani de activitate în lucrul Domnului, fratele Marini a trebuit să și sufere pentru Hristos și Evanghelia Sa. Aceasta este dovada că credința lui a fost bună și adevărată. A suferit necazuri și prigoane din partea oamenilor din lume, care n-au înțeles lucrarea Domnului ce se făcea prin el.ˮ
,,Astfel, în mai multe rânduri și în mai multe localități, a fost târât și închis mereu pe la posturile de jandarmi, ca un făcător de rele, unde a fost batjocorit și maltratat pentru Numele Domnului. A fost ținut zile și săptămâni în șir în beciurile reci și întunecoase ale posturilor de jandarmi, alături de hoți și de criminali, suferind de foame și de frig.ˮ
,,N-a fost scutit de prigoană nici din partea autorităților oficiale bisericești, care, de asemenea, nu l-au înțeles. A fost amenințat cu afurisanie din partea Bisericii Ortodoxe, cu ,,scoaterea din rândul fiilor Bisericii Ortodoxe.ˮ ˮ
,,Această boală (tifos exantematic) a primit-o de la niște frați din Moldova care erau în drum prin Ardeal după strângerea de ajutoare și care au fost găzduiți în casa părinților fratelui Marini de la Săsciori…Și așa s-au îmbolnăvit și au murit trei inși din familia lor de această boală neiertătoare.ˮ
,,Dragă, sfântă suferință…ˮ
,,Când L-ai strigat, El vine. Te ajută, te mângâie, te sprijină, te scapă. Acum Îl cunoști mai bine și Îl vei iubi mai mult. Încercarea cea mai grea te-a învățat să-L cunoști cel mai bine. Acum nu te mai încrezi în nimicuri, nici în tine, nici în alții. Ci în El. Numai în El. O, binecuvântată furtună! Cum spulberi tu toate nădejdile deșarte ale încrederii în puterile noastre! Cum ne desparți de țărmul pământean al nepăsării, trezind în noi dorința după Domnul Iisus, după mântuirea și izbăvirea Lui. Fiți binecuvântate, necazuri și dureri, căci ne apropiați de Hristos, aducându-ne mântuirea! O, binecuvântate frământări care aduceți pacea…De ce ne vom plânge, dar, de marea înfuriată, dacă în valurile ei vom învăța să dorim pe Domnul? De ce să murmurăm împotriva necazurilor, dacă în ele vom învăța să ne încredem în El? De ce să tremurăm de frică, dacă, strigând către Domnul, Îl vom întâlni, Îl vom cunoaște și Îi vom gusta bunătatea și puterea? El ne iubește! Și nu fără știrea Lui am ajuns acolo unde ne găsim. Știe El ce e mai potrivit pentru noi.ˮ
,,Deci, dacă vrei să ai parte cu El, trebuie să guști și tu din paharul pe care El l-a băut. Trebuie să-ți duci crucea, dacă vrei să mergi pe urmele Lui. Luca 12,24
Bucură-te, deci, iubite frate, dacă ai de suferit! În lumina aceasta privind, vezi lămurit de ce ,,vin furtuni și vin ispite / și necazuri feluriteˮ și asupra Oastei Domnului, ca și asupra aceluia care ne-a vestit pe Iisus și Evanghelia Lui, căci nu poate fi sluga mai mare decât Stăpânul ei.ˮ
,,Într-o zi, fiind strânși mai mulți frați din Sibiu lângă patul lui de boală, printre altele, ne-a spus: Voi stați aici lângă mine și în orașul acesta mare sunt suflete care se pierd departe de Domnul, fiindcă n-au auzit despre El, Duceți-vă la marginea orașului, unde sunt suflete de care nu are grjă nimeni. Sunt acolo multe inimi care ar primi pe Domnul Iisus, dacă ar fi cine să li-L vestească.ˮ
Asemenea părintelui Iosif, alături de care a fost de multe ori în școala aceasta a suferinței, fratele Ioan Marini n-a ținut la viața lui, ci a avut o dragoste fierbinte pentru sufletele pierdute. Prin orice durere ar fi trecut, în tovărășia lui te simțeai bine chiar și fără să îți vorbească. Celor ce îl înconjurau lângă patul de suferință, le împărțea prin glasu-i slăbuț sfaturi personale și rostea predici minunate. Pe tot locul pe unde a umblat, a lăsat urme de dragoste creștină, deși țepușul durerii nu slăbea deloc. Așa a știut să sufere fratele Marini: pentru Domnul și pentru mântuirea altora.
Când e noaptea mai adâncă
,,Când e noaptea mai adâncă, întunericul mai greu,
Când durerea te apasă, să nu-ți pierzi curajul tău!
După noaptea cea amară, soarele va răsări
Și cu razele-i de aur noaptea o va nimici.
După-o noapte-ntunecoasă soarele-i mai lucitor,
După noaptea cea mai aspră, vei ieși biruitor.
După greaua suferință, vei avea dulci mângâieri,
Te vei bucura de pace după lacrimi și dureri.ˮ
fr. Ioan Marini
Texte culese de Estera Neagu
