Cuvânt de început
Este destul de dureros că, oamenii cu tendințe progresiste din zilele noastre, pun serios la îndoială existența Fiului lui Dumnezeu, Isus Hristos. Utilizând un sistem cognitiv civilizat, aproape respectuos, majoritatea sunt de părere că ar trebui să respectăm opinia oricui, religia oricui și dumnezeul oricui; ba chiar să respectăm teorii ateiste și agnostice, pentru că fiecare este liber să aleagă ce dumnezeu vrea. Personal, mă deranjează foarte mult că, Domnul Isus Hristos care este, de fapt, Dumnezeul Adevărat, este așezat de oameni pe același piedestal cu toți idolii acestei lumi și la aceeași înălțime. Din acest motiv, subsemnatul, membru al mișcării Oastea Domnului, din cadrul Bisericii Ortodoxe Române, mi-am propus să analizez, pe cât mi-ajută Dumnezeu, Evanghelia lui Hristos pe care ne-au alcătuit-o, atât de clar, martorii oculari ce-au conviețuit cu Mântuitorul nostru: Matei, Marcu, Luca și Ioan. Mărturiile acestor martori oculari sunt adevărate și singur demne de crezare!…
Dar chiar dacă noi înșine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o altă evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! (Gal.1:8).
În cele ce urmează, doresc să parcurgem toate cele patru Evanghelii, în decursul unor cicluri care se vor concretiza sub forma unor capitole. Acest tip de organizare ne va ajuta, pe de o parte, să cunoaștem evenimentele Evangheliilor în mod cronologic, iar pe de altă parte, ne va fi mult mai ușor să înțelegem aceste evenimente, cunoscând atât autorii, cât și în ce context au fost scrise. Din acest punct de vedere, cred că ar fi bine ca primul ciclu de studii să fie cel al cunoașterii personale a celor patru autori ai Evangheliilor, precum și cunoașterea caracterului specific al fiecărei Evanghelii.
Scurtă introducere intertestamenatară
Perioada intertestamentară, se întinde de la profețiile proorocului Maleahi din Vechiul Testament, până la Nașterea lui Isus Hristos. Această perioadă a fost numită 400 de ani de tăcere pentru că, în tot acest timp, nu a mai existat vreun cuvânt profetic din partea lui Dumnezeu; tot ce s-a întâmplat în aceste patru secole a fost profețit, mai ales, de proorocul Daniel. Succint, evenimentele cele mai importante care s-au petrecut au fost următoarele:
- Poporul Israel a fost sub robia Imperiului Medo-Persan între anii 532 – 332 î.H. În acest timp, Evreii și-au reconstruit Templul din Ierusalim.
- Alexandru Macedon a învins Imperiul Persan sub conducerea lui Darius, aducând în Israel domnia și cultura grecească. În această perioadă, Vechiul Testament a putut fi tradus din limba aramaică, în limba greacă veche, cunoscut sub numele de Septuaginta.
- După moartea lui Alexandru cel Mare, la putere în Iudeea, a venit Antioh Epifanul, care în anul 167 î.H., a estompat linia preoțească și a profanat Templul din Ierusalim, sacrificând animale necurate pe un altar păgân.
- În anul 63 î.H., Pompei din Roma a cucerit Iudeea trecând-o sub stăpânirea Imperiului Roman, adică sub stăpânirea lui Cezar. Senatul roman l-a numit, apoi, pe Irod cel Mare, împăratul Iudeii [1].
Așadar, Iudeii asupriți și robiți, nu vedeau o altă soluție pentru izbăvirea lor, decât venirea lui Mesia, care avea să schimbe totul pentru totdeauna!…Tăcerea celor 400 de ani a fost întreruptă de Fiul lui Dumnezeu!
Sfântul Apostol Matei
Caracteristici generale
Primă Evanghelie scrisă, se pare că a fost cea a evanghelistului Marcu, Evanghelia lui Matei, apărând numai după 10 ani [2]. Însă, prima Evanghelie așezată în Sfânta Scriptură, rămâne cea a apostolului Matei, din motive destul de întemeiate. Matei, se mai numea și Levi, și era originar din Capernaum, Galileea; Evanghelia sa cuprinde 28 de capitole [3]. În primul rând, apostolul Matei citează peste 60 de pasaje din Vechiul Testament, actualizând împlinirea tuturor profețiilor; mai mult decât atât, Matei a utilizat foarte mult limbajul cu care Evreii erau obișnuiți. Din acest motiv, putem spune că, Evanghelia sa a fost dedicată Iudeilor, în primul rând. Din acest punct de vedere, Matei îi atenționa pe Iudei că, Mesia nu era chiar ce credeau ei, adică, nu era un împărat politic care să-i răzbune și care să le împlinească dorințele firești [4]; nu trebuia să fie El al lor, ci ei ai Lui! Caracterul general al Evangheliei apostolului Matei este, preponderent istoric, punând accentul pe împlinirea Scripturilor, gen: Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam [5].
Matei sau Levi, a fost cel de-al șaptelea ucenic ales de Domnul Isus, chemarea sa fiind, la prima vedere, foarte simplă. Domnul nu Și-a ales ucenicii după un anumit criteriu; adică, nu i-a ales după cât erau de pregătiți, nici după câtă vocație aveau pentru religie sau pentru Dumnezeu și nici după îndrăzneală sau timiditate. Totuși, singurul criteriu, după care Domnul i-a ales a fost următorul: cât au fost dispuși să renunțe sau să lase pentru a-L urma. Unii au lăsat mai mult (ca Matei), iar alții mai puțin.
Contextul alegerii
Contextul alegerii lui Matei, a fost acela când Domnul era în Capernaum, unde făcuse foarte multe minuni. Înainte de chemarea lui Matei, Domnul l-a vindecat pe acel paralitic coborât prin acoperiș, de prietenii lui. Spune Biblia că, după ce ieșise din casa aceea, Domnul îl vede pe Matei șezând la postul lui de la vamă și…parcă, mai mult așa în trecere, îi adresează trei cuvinte: Vino după Mine! (Luca 5:27). Atât. Atunci, Matei a lăsat imediat totul, s-a sculat și a mers după Isus.
Acest ucenic a fost, totuși, un pic particular; adică, Biblia nu ne zice că Matei ar fi spus ceva notabil vreodată; era un om mai mult tăcut, puțin îndrăzneț, puțin băgăcios și ușor retras. Cu toate acestea, în tăcerea lui, Matei a contemplat mai mult, a meditat mai mult și atunci când s-a hotărât pentru ceva, a demonstrat că era foarte capabil să ia cele mai bune decizii pentru viața lui și a altora. Și primul lucru pe care îl învățăm de la Matei este că, a înțeles valoarea chemării!
Răspunsul lui Matei la chemare
Vameșul a lăsat totul, s-a sculat și a mers după El (Luca 5:28). M-a surprins cumva reacția asta imediată a lui Matei…Da, a fost cea mai bună decizie a lui, dar a fost de acord să-L urmeze pe Domnul fără să stea deloc pe gânduri; putea să-I pună Domnului niște întrebări normale, gen: unde trebuie să mergem? De ce? Sau Cine ești Tu ca să las acuma tot și să plec de la postul meu? În ciuda aparențelor, să știți că disponibilitatea aceasta a lui Matei, nu a fost deloc spontană, ci premeditată. Vedeți, el era vameș și, slujba aceasta nu se referea atunci la un post la frontieră, ci mai degrabă, un post la Finanțe; el aduna birurile și taxele de la Iudei și le dădea Romanilor; evident, o bună cotă-parte își oprea pentru el. Deci, Matei nu a fost un om sărac, de rând sau pescar, așa cum erau majoritatea ucenicilor, ci era un om cu funcție, înstărit, cu situație financiară foarte bună, dar și un om deștept, că știa să scrie și să socotească. În acest context pământesc, să zicem, Matei nu ar fi avut nevoie de Hristos, pentru că era deja destul de binecuvântat. Dar tot stând el acolo la vama lui, auzea și observa cum Fiul tâmplarului, făcea tot felul de minuni în orașul său, în Capernaum: cu singuranță, a auzit de vindecarea unui lepros, a robului unui sutaș roman, a soacrei lui Petru și a multor îndrăciți, iar ultima dată, a fost chiar martor la vindecarea paraliticului, pentru că se petrecuse chiar lângă locul lui de muncă și nu departe de chiar casa lui! Tare mult l-au încântat cuvintele Mântuitorului și minunile pe care le făcea; atunci, tare mult voia să-L cunoască personal pe Domnul, dar, cum ziceam, era un tip tăcut și singuratic, pentru că doar vameșii îi erau prieteni, restul de Iudei, se uitau tot timpul urât la el. N-a avut atunci îndrăzneala să-l invite pe Domnul la el acasă, așa cum o avea, de pildă, Simon Fariseul; n-a avut nici îndrăzneala lui Bartimeu, să strige: Isuse, fiul lui David, ai milă de mine! (Marcu 10:47). Ci, stătea acolo la vama lui, ca pe ghimpi și se uita cum Domnul se ducea la unul, la altul, fiind conștient că nimeni nu va veni să vorbească cu un vameș. În tot timpul acesta de observație, Matei si-a dat seama că viața are și al scop în afară de acela de a strânge bani, că mai există și altă chemare, o chemare de altă natură,…spirituală! Așa s-a născut în el dorința de a-și schimba radical viața, fiind deplin conștient că, dacă avea să-L urmeze pe Isus, va trebui să piardă mult! Dar nu l-a interesat, ci era pregătit să răspundă afirmativ chemării! Mai mult, când a văzut el că acei patru prieteni au desfăcut acoperișul, dorind, cu orice preț, ca cel de-al cincilea prieten paralizat, să fie vindecat…a devenit și mai gelos. La fel de mult avea nevoie și el de Hristos, dar parcă era închis acolo în vama lui, parcă nu avea nici o putere să plece de acolo, parcă Satan i-a încleștat gura, ținându-l prizonier în el însuși! Dar, știți ce mi-a plăcut? După ce Domnul iese din casa unde vindecase paraliticul, se duce direct la Matei, simțindu-i inima de ucenic și știind că este capabil să lase totul pentru El! Domnul s-a uitat în ochii lui, așa cum nu se mai uitase nimeni, așa cum numai El privea. Cuvintele: Vino după Mine!, deveniseră oarecum formale, pentru că Levi înțelesese demult la ce avea să-L cheme Domnul! Atâți sunt care vin cu o grămadă de promisiuni și cuvinte mari la Hristos, dar nu fac mare lucru; atâți sunt ca acel cărturar, care I-a zis Domnului că îl va urma oriunde va merge, pe când Matei nu I-a răspuns nimic Domnului, dar a lăsat totul fără să se uite o clipă înapoi, pentru că a dat valoare chemării!
Cei din pilda celor poftiți la cină (Luca 14:15), au refuzat invitația, invocând tot felul de motive absolut banale (că trebuie să vadă un ogor, că trebuie să încerce boii și că trebuie să stea cu nevasta), pentru că nu au înțeles la ce-i chema Stăpânul, pentru că în mintea lor, chemarea aceea nu valora nimic. Însă, Matei era pregătit să plece definitiv de la vamă, pentru că, deși, avea satisfacții financiare mari, simțea că mai trebuie ceva, simțea că avea nevoie de un scop duhovnicesc pentru viața lui. Adică, dacă simți că viața ta e cam stearpă, că zilele trec la fel indiferent câți bani câștigi, că nu urmezi un scop spiritual adevărat, să știi că ai dreptate și ai nevoie de o schimbare! Apostolul Pavel zicea: Dar lucrurile care pentru mine erau câștiguri le-am socotit ca o pierdere din pricina lui Hristos (Filip.3:7). Banii, funcțiile, diplomele, nu sunt gunoaie, dar vor trebui socotite ca gunoaie, atunci când vrei să Îl primești pe Domnul. De ce? Pentru ca să nu te robească! Adică, dacă ai impresia că viața pe care o ai, vama ta, îți dă siguranță, dacă ai impresia că vama ta îți dă confort sau ai impresia că îți dă un viitor sigur, atunci să știi de la fratele tău care scrie aceste rânduri, că…e robie! Robia banului, robia vămii. Din robia aceasta, nu te mai poți elibera singur, ci numai Domnul te poate slobozi. Matei auzea un strigăt disperat în interiorul lui, dar dacă nu venea Domnul la el, singur n-ar fi reușit să-și lase vama.
Colegii și oaspeții lui Matei
În altă ordine de idei, Matei nu s-a mulțumit să-și lase vama lui, ci a dorit ca și prietenii lui să și-o lase; a vrut nu numai dezrobirea lui, ci a vrut și dezrobirea altora. De ce? Pentru că a început să-i pese, a început să vorbească! Fiind vameș, nu avea alt gen de prieteni, decât tot vameși sau oameni apropiați de slujba lui. Așa cum paraliticul avea prietenii lui, așa Matei îi avea pe ai lui. Dar știți ce m-a impresionat, din acest punct de vedere? Că acum Matei era un alt om și avea noi prieteni, precum Andrei, Petru, Iacov, Ioan, Filip, Natanael, oameni care au lăsat și ei ceva pentru Domnul; dar Matei refuză să plece pe Calea lui Dumnezeu fără vechii lui prieteni! A știut că pe aceia nu-i va iubi nimeni. Din acest motiv, îl invită pe Domnul acasă la el, unde dă o petrecere cu ocazia ultimei sale zile la vamă. Spune Biblia că i s-a umplut casa lui Matei cu tot felul de păcătoși: vameși, bișnițari, interlopi; și începe să vorbească cam așa: Dragii mei, vreau să cunoașteți un Oaspete Special, pe Cineva care mi-a schimbat viața și vreau să vi-o schimbe și pe a voastră! Ascultați-L! Deodată apare Isus în mijlocul mafiei din casa lui Matei! (poate cineva a zis: cred ca am nimerit greșit!); și parcă Domnul le-a zis: Stați liniștiți, că seara aceasta e pentru voi! Cred că Domnul a preluat controlul petrecerii, vorbind acelor oameni despre Împărăția lui Dumnezeu. Mi-a mai plăcut că Domnul nu S-a purtat cu ei ca un guru intangibil, ci a mâncat și a băut împreună cu ei, într-o atmosferă plină de bucurie. Poate Matei nu le-a zis mare lucru, dar le-a făcut cel mai mare bine, aducându-L pe Hristos în mijlocul lor; de aici încolo, s-a ocupat Domnul de inimile lor. Și noi trebuie să facem la fel. Avem impresia că nimeni nu are nevoie să le vorbim despre schimbarea vieții, dar s-ar putea să fii singura persoană dintre cunoscuții tăi, care abia așteaptă să îi vorbești despre așa ceva! După ce L-ai aflat pe Domnul, ai tendința de a întoarce spatele vechilor prieteni, dar s-ar putea să fie nevoie chiar de tine să smulgi din foc (Iuda:23) pe cineva dintre ei; poate e cineva ce te așteaptă-n vamă…
Finalul vieții apostolului Matei
E interesant și finalul vieții apostolului Matei. După Cincizecime, a vorbit tuturor despre Domnul Isus, ajungând în Etiopia și India. În Etiopia a întemeiat o biserică, dar guvernatorul Fulvius nu l-a plăcut pe Matei. A vrut să-l ardă pe rug, dar flăcările nu-l ardeau pe apostol; a pus mai multe lemne în jurul lui Matei, și flăcările tot nu i-au făcut nimic. Atunci, guvernatorul și-a dat seama ca e omul lui Dumnezeu și s-a pocăit. În cele din urmă, apostolul Matei și-a dat duhul lui Dumnezeu, de bună voie [6]. Iată că Matei a întors oameni la Dumnezeu până în ultima clipă a vieții lui, întrucât cele trei cuvinte simple ale Mântuitorului, Vino după Mine!, pentru el, au căpătat dimensiuni cu conotații cosmice!
Nicu Trandafir
