Pr. Iosif redactor la Lumina Satelor

La 2 Ianuarie 1922  apare primul număr al revistei Lumina Satelor având redactor pe părintele Iosif Trifa. În toamna anului 1921, Părintele Iosif Trifa, tânăr preot de 33 de ani cu 10 ani de slujire în satul Vidra de Sus – satul natal al lui Avram Iancu – și scriitor religios deja consacrat, este chemat la Sibiu de către Mitropolitul Nicolae Bălan. Aici îi este încredințată slujba de redactor al revistei nou înființate, Lumina Satelor.  Rolul acestei gazete săptămânale era să ducă lumină şi unire în lumea întunecată şi învrăjbită a păturii de jos, mai ales țăranilor şi muncitorilor din zonele rurale.

Gazeta aceasta va fi un lucrător puternic pentru îndrumarea şi luminarea satelor noastre, pentru sudarea sufletească a românilor, pentru stârpirea relelor care nimicesc sănătatea societăţii şi pentru înviorarea vieţii religioase, singura care poate duce la salvare.

Marea noutate pe care Părintele Iosif o aduce în jurnalism  este introducerea textului Biblic în revistă. Astfel, revista devine mobilul prin care Evanghelia ajunge mai ușor și mai ieftin la masele largi de cititori, care nu aveau acces la Biblie sau nu își permiteau să și-o cumpere. Pe lângă analiza evenimentelor importante ale vremii, Părintele Iosif începe tâlcuirea Sfintelor Scripturi pe înțelesul cititorului.

Astfel începând cu 2 ianuarie 1922 este tipărit primul număr al revistei purtătoare de lumină din care se va naște mișcarea duhovnicească Oastea Domnului.

Subiecte dezbătute cu prioritate de redactorul de la Lumina Satelor?

O revistă în acele vremuri era un lucru prețios și posibilitatea de exprimare în masă era exploatată la adevărata ei valoare. Părintele Iosif nu își permitea să se ocupe de subiecte lipsite de semnificație. Tema  fiecărui editorial era una crucială și de un interes național. Iată câteva dintre subiectele fierbinți din primul an al redactorului Iosif Trifa:

• România mare și pricinile pentru care ea nu este așa cum o credeam și o așteptam. Și noi românii ne-am avut robia noastră, egiptenii și faraonii noștri… Am scăpat și noi din robia cea lungă, dar iată că n-am ajuns în Canaanul cel plin de miere și lapte… de ce? Pentru că…. ni s-au umplut sufletele de otrava păcatului. Vedem această otravă, o simțim pe toate drumurile și ne întâlnim cu ea. Ea este aceea care a golit bisericile de oameni și sufletele de credință.
• …ce ar trebui să facem, ca să fie ţara noastră aşa cum am dori să fie? Răspunsul este pe scurt aşa: să fim, să ne facem creştini adevăraţi. De ce ? Pentru că creştinul adevărat se fereşte de păcatele ce amărăsc pe Dumnezeu, nu fură, cruţă, munceşte, nu pizmueşte — şi nouă tocmai acestea ne trebuiesc. Numai creştinul adevărat poate fi şi român adevărat de faptă şi de ispravă, nu numai de vorbă. Numai astfel de creştini — români adevăraţi, vor putea mătura gunoaiele şi necazurile din casa României Mari.

• I. O. V.-ul României adică: invalizii, orfanii și văduvele de război. Nu o persoană aflată în suferință, ci o categorie întreagă aflată în tragedie, categorie afectată direct de război, defavorizată și neputincioasă. Editorialele repetate ale părintelui Iosif sunt nu doar un strigăt pentru recunoașterea drepturilor ci și o mângâiere adusă acestor inimi sfâșiate, care au găsit în părintele un apărător… Să nu uităm că războiul a lăsat fronturi pe care vremea nu le-a astupat şi rane din care şi acum curge sânge. În aceste fronturi stau, şi aceste rane le poartă văduvele şi orfanii de război, să ne apropiem cu milă şi ajutor de ei, altcum strângem pe capul nostru şi pe sufletul nostru blestemurile morţilor şi lacrimile viilor.

• Avem 350 de mii de orfani de război… dintre aceștia, numai nouă mii pot avea loc în orfelinate, 50 de mii sunt dați prin familii să-i crească, iar ceilalți aproape 300 de mii rămân numai… în mila lui Dumnezeu… Statul le dă un leu și patru bani pe o zi, iar noi nimic… La temelia casei noastre și a țării noastre celei noi sunt îngropați tații acestor orfani de război. Să nu ne facem surzi față de scumpii lor rămași în viață; să ținem seamă de lacrimile și lipsurile lor…
• „Nu Genova, ci Isus“. Aşa a zis un învăţat din Cehoslovacia că nu Genova ci numai Isus va putea aduce pe pământ pacea lumii, înfrăţirea popoarelor. Are toată dreptatea căci de ani de zile popoarele se tot mută cu sfaturile de pace dintr-un oraş într-altul fără nici o ispravă. Aşa şi cu sfatul dela Genova îl tot amână, îl tot plănuiesc şi schimbă până ce se va alege nimica de el. Sunt prea stăpânite popoarele de păcatul îngâmfării, trufiei şi lăcomiei. Prea multe popoare s-au dedat a stăpâni pe altele şi nu pot uita şi lăsa acest nărav. Omenirea n-a coborât pe Isus şi dragostea Lui în viaţa sa şi de aceea n-avem nici pacea Lui. Pacea statornică a lumii numai între fii lui Isus se va putea pogorî.

• In Anglia şi la noi. In Anglia Dumineca nu lucrează nimenea. Toate birturile stau închise de dimineaţa până seara. In schimb toate bisericile sunt pline. Învăţaţii alăturea cu muncitorii cântă în biserică şi preamăresc pe Dumnezeu cu coruri frumoase şi înălţătoare de suflet, iar preoţii predică. La zile mari, când biserica nu poate încăpea pe toţi credincioşii, preoţii predică şi in teatru. In toată Dumineca după amiază se ţin strânsuri religioase unde se citeşte din Biblie, se spun învăţături frumoase şi se cântă cântări religioase….

• Lumina Satelor iese acum de aproape un an de zile şi într-un an s-a făcut una din cele mai plăcute şi mai cu drag citite gazete pentru popor. «Lumina Satelor» place oamenilor pentru că nu face politică de partid… Dar mai ales place «Lumina Satelor» pentru că ea s-a pus în slujba vestirii Evangheliei lui Hristos, s-a pus în slujba cea frumoasă a luminării, a îndreptării şi a mântuirii omului prin Cuvântul lui Dumnezeu.

În acest editorial de la finalul primului an, părintele Iosif înțelege taina pentru care revista Lumina Satelor a devenit una dintre cele mai căutate din România, și anume Cuvântul lui Dumnezeu. În numărul 3 al revistei introduce Tâlcuirea Evangheliei ca spre final de an aproape toată revista să fie în slujba vestirii lui Hristos, introducând mereu noi secțiuni scripturistice precum ”Citiri și tâlcuiri din Biblie”, dedicate Vechiului Testament, iar în preajma marilor sărbători calendaristice, articole dezvoltate amplu cu trimiteri la Sfintele Scripturi. Dacă nu poate predica în Catedrală, părintele Iosif face din redacție amvon de evanghelizare.

Acest articol este un rezumat; dacă vrei să știi mai multe despre această perioadă, citește capitolul ”Apele adânci se limpezesc greu,,  din Istoria unei jertfe, primul volum.

ODMedia

Rezumat Articol – Video: