„Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva, decât pe Isus Cel Răstignit” (1 Cor. 2, 2)
Multe ar fi de spus la împlinirea celor 10 ani de Oaste. Fără îndoială, binefacerile acestei binecuvântate mişcări sunt multe. Eu însă le rezum pe toate într-una singură: Oastea L-a făcut şi Îl face cunoscut pe Isus Cel Răstignit. Oastea L-a adâncit în sufletul poporului nostru pe Isus Cel Răstignit şi Jertfa Lui cea Sfântă. Toate roadele Oastei răsar din acest izvor. Şi toate roadele de viitor ale Oastei vor răsări din adâncirea acestui izvor.
Isus Cel Răstignit! Acesta a fost programul meu în cei 10 ani de Oaste şi acesta e programul Oastei. Nu e un program nou acesta. L-am aflat gata şi l-am luat gata de la Dumnezeiescul apostol Pavel.
Nimenea dintre muritorii pământului nu L-a înţeles şi nu L-a adâncit atât de mult pe Isus Cel Răstignit ca apostolul Pavel. Şi nimeni nu L-a vestit cu atâta putere ca el. L-a vestit în prigoane, în strâmtorări, în bătăi; L-a vestit din temniţă, legat în lanţuri (Filip. 1, 7).
Şi nimeni dintre muritorii pământului nu L-a apărat pe Isus Cel Răstignit cu atâta îndărătnicie şi vitejie ca ap. Pavel. De când e pământul acesta şi până va fi n-a avut Golgota un paznic atât de vigilent şi atât de viteaz ca apostolul Pavel.
De câte ori era vorba de tăierea împrejur, de carne, de litera legii, ap. Pavel era de o îndărătnicie extraordinară. Îl înfruntă pe ap. Chifa, pune sub anatemă pe cei ce predică o altă Evanghelie (pe cea cu litera legii)… nu cruţă nimic şi pe nimeni (Gal.1, 8).
Se dădea pe atunci o aprigă luptă între lege şi har, între literă şi duh, între Vechiul şi Noul Testament. În această luptă, ap. Pavel îi apără pe cei născuţi din nou. Îşi apără pe copilaşii lui pe care îi născuse din nou (Gal. 4, 19). Îi apără faţă de primejdia cu tăierea împrejur, cu litera legii, cu întoarcerea la acele învăţături începătoare, slabe şi sărăcăcioase (Gal. 4, 9-10).
Această luptă se dă şi azi. Căci ispititorul îşi bate neîncetat capul cu un singur lucru: să-L scoată pe Isus Cel Răstignit din viaţa creştinilor şi din frământările mântuirii noastre. El umblă neîncetat să fure mierea şi să lase fagurii; să fure duhul şi să lase litera; să fure miezul şi să lase găocile.
În şcoala ap. Pavel am învăţat şi eu să fiu un îndărătnic vestitor şi apărător al lui Isus Cel Răstignit şi până voi pleca din această lume nu vreau să ştiu despre altceva decât să-L vestesc pe Isus Cel Răstignit şi Jertfa Lui cea Sfântă.
Puterea Oastei este Isus Cel Răstignit. Până Îl avem pe El între noi şi în noi – avem totul. Când L-am pierdut pe El – am pierdut totul.
Toate silinţele noastre să fie strânse mereu în acest punct: să nu-L pierdem pe Isus Cel Răstignit. Să nu pierdem miezul ca să rămânem cu găocile; să nu pierdem duhul ca să rămânem cu litera.
Sunt 10 ani de Oaste. Sunt zece ani de când mă topesc în această Lucrare. Ştie Bunul Dumnezeu. Poate nu e departe vremea când Domnul mă va chema acasă. Dacă e vorba să las vreun cuvânt pentru Oaste şi fraţii ostaşi… dacă e vorba să las vreun testament pentru Oaste şi fraţii ostaşi, apoi acela este cel de la 1 Cor. 2, 2: Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Cel Răstignit.
(Supliment Oastea Domnului nr.1 din 1 ianuarie 1933 pg. 1)
Pr. Iosif Trifa
