A TRECUT LA DOMNUL preaiubitul și dragul nostru părinte IOSIF TRIFA
Cu inima zdrobită și cu sufletul adânc sfâșiat, împărtășim tuturor fraților o veste de mare durere: PĂRINTELE IOSIF TRIFA A ADORMIT ÎN DOMNUL ÎN NOAPTEA SPRE DIMINEAȚA ZILEI DE 12 FEBRUARIE.
După grele suferințe, s-a stins liniștit cel ce în viața sa n-a cunoscut odihna, ci numai osteneala și lucrul pentru Domnul și pentru frații lui. S-a stins cel ce n-a știut nimic altceva decât pe Isus cel Răstignit și Jertfa Lui (I Corinteni 2, 2) și a luptat până la sânge în războiul cel sfânt al Domnului Isus. S-a stins cel ce s-a adus pe sineși ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu (Romani 12, 1), pentru cauza Lui. S-a stins cel ce nu s-a cruțat pe sine și n-a cruțat nimic, ci a pus totul pentru Domnul și Evanghelia Sa, pentru a ne face să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al slovei, ci al Duhului (II Cor. 3, 6).
S-a stins părintele nostru drag, care ne-a născut la o viață nouă (I Cor. 4, 15), cel ce a făcut totul pentru Evanghelie, s-a făcut tuturor toate, ca să câștige orice suflet pentru Hristos (I Cor. 9, 22-23). S-a stins gornistul Domnului, cel care, văzând primejdia (Ezechiel 33, 1-11), a stat neclintit în mijlocul furtunilor și valurilor de păcate, ca o strajă care ne-a chemat neîncetat la Hristos, ținând sus cuvântul Evangheliei (Filipeni 2, 16), căutând să aducă pe păcătoși la izvorul îndreptării și puterii: la Isus Mântuitorul. S-a stins cel ce n-a cruțat nimic, ci totul a cheltuit și s-a cheltuit bucuros și pe sine însuși și viața lui pentru Domnul și frații lui (II Cor. 12, 15). S-a stins cel ce L-a iubit mai mult pe Domnul, Evanghelia și lupta Lui în lume, decât pe copilul său, sănătatea sa și viața sa. S-a stins cel ce n-a știut decât un singur lucru: să sufere și-a suferit; să lupte și-a luptat; să sune din trâmbiță și-a sunat.
A crezut, de aceea a vorbit și-a scris (2 Cor. 4, 13). A iubit, de aceea s-a jertfit, știind că osteneala în Domnul niciodată nu este zadarnică (I Cor. 15, 58).
A fost prigonit, bârfit, batjocorit, hulit și alungat din toate părțile, privit ca un înșelător, măcar că totdeauna a spus ADEVĂRUL (II Cor. 6, 8), dar a răbdat totul cu drag, știind că robul nu este mai mare decât Stăpânul său (Ioan 15, 20). S-a stins cel ce, de 15 ani de zile, zi și noapte, a lucrat și luptat fără odihnă pentru a-L face cunoscut pe Domnul și cuvântul Lui tuturor celor ce nu-L cunoșteau. A căzut de multe ori în lupta aceasta, a primit multe răni, dar nicio clipă nu s-a dat înapoi… Privind mereu țintă la Căpetenia Desăvârșirii și credinței noastre, la Isus cel Răstignit (Evrei 12, 1), a mers mereu înainte, stropind cu sângele său câmpul de luptă al Evangheliei.
S-a stins ca o lumină care se topește, luminând; până la sfârșit, părintele Iosif a lucrat mereu, îngrijindu-se de copilașii lui, de mântuirea și viața lor. A luptat lupta cea bună, și-a isprăvit alergarea, a păzit credința, acum a plecat la Domnul (II Cor. 4, 7-8), la Dulcele Său Mântuitor și Mângâietor, pe care L-a iubit, L-a vestit, pentru care s-a jertfit. S-a ridicat ACOLO, unde suferințele, loviturile, ocările, batjocurile și hulele oamenilor nu-l mai pot ajunge.
S-a stins un mare om al lui Dumnezeu, pe care solia chemării la Domnul l-a aflat în luptă, ținând sus steagul Domnului Isus. S-a sfârșit ținând sus Cuvântul Vieții (Filipeni 2, 16). Dragostea pentru frații lui l-a făcut să-și dea viața pentru ei (Ioan 15, 13), lăsându-ne și nouă, celor ce-am rămas, acest testament al luptei și jertfei pentru Domnul și cauza Lui. El a putut spune: „Urmați-mă pe mine, fraților, călcați pe urmele mele, întrucât și eu calc pe urmele lui Hristos (I Cor. 11, 1; Filipeni 3, 17). Încolo, frații mei… ce ați învățat, ce ați primit și auzit de la mine și ce ați văzut în mine, faceți. Și Dumnezeul păcii va fi cu voi (Filipeni 4, 8-9).
S-a stins dragul nostru părinte, dar jertfa lui rămâne. Lucrarea pe care a săvârșit-o este a Domnului. „Oastea Domnului“ este o lucrare a Domnului. El a pornit această mișcare și El va avea grijă de ea. „Când voi trece din lumea aceasta, voi ține ridicată sus solia ce o am de la Domnul. Iar când veți desface această solie, veți afla Cuvintele Lui: Îndrăzniți, căci Eu am biruit lumea (Ioan 16, 33). Nu vă temeți, căci iată, Eu sunt cu voi până la sfârșitul veacurilor, Amin (Matei 28, 20). Domnul a pornit această mișcare și El va avea grijă de ea. Aceasta este ultima mea solie, scumpii mei frați ostași!” La temelia războiului nostru cel sfânt și a mântuirii noastre, alături de Jertfa cea mare a scumpului nostru Mântuitor, avem acum și jertfa slujitorilor și copiilor lui: a părintelui Iosif, precum și a celui ce l-a înțeles cel mai mult și care s-a stins acum un an: părintele Vasile de la București și fratele Gh. Muntean de la Batiz. Jertfele acestea sunt și ele o călăuză a biruinței noastre; pentru că, prin Jertfă a biruit Evanghelia și numai prin jertfă biruie și azi.*
Traian Dorz
*Glasul Dreptății nr. 8 din 12 Februarie 1938
