„Cel ce stă sub ocrotirea Celui Prea Înalt…”
„El te va acoperi cu penele Lui și te vei ascunde sub aripile Lui”… (Psalmul 91)
Citim Psalmul 91. E încărcat de dar, ca un fagure de miere.
„Cel ce stă sub ocrotirea Celui Prea Înalt și se odihnește la umbra Celui Atotputernic zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare și cetățuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!” Da, El te scapă de lațul vânătorului, de ciumă și de pustiirile ei. El te va acoperi cu penele Lui, și te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut și pavăză este credincioșia Lui! Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopții, nici de săgeata care zboară ziua… Pentru că zici: „Domnul este locul meu de adăpost” și faci din Cel Prea Înalt turnul tău de scăpare. De aceea nicio nenorocire nu te va ajunge, nicio urgie nu se va apropia de cortul tău. Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale… Vei păși peste lei și peste năpârci, și vei călca peste pui de lei și peste șerpi. Fiindcă Mă iubește – zice Domnul – de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaște Numele Meu. Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi și-l voi proslăvi. Îl voi sătura cu viață lungă, și-i voi arăta mântuirea Mea”.
Iată ce făgăduințe dulci și scumpe cuprinde acest psalm. Eu de câte ori îl citesc, parcă îmi vine să zic: Doamne, e prea mult ce ne dai… se varsă peste pahar… Psalmul 91 e psalmul ocrotirii. E psalmul ce ne îmbie cu aripile Domnului; cu ocrotirea Lui și grija Lui. Dacă cercetăm bine acest psalm, vedem că are două părți. Întâi, psalmul ne arată ce ne dă Dumnezeu, și a doua ne arată ce se cere de la noi ca să primim ceea ce ne dă Dumnezeu. În Psalmul 91, Domnul ne îmbie din partea Lui cu tot ce ne trebuie ca să trăim o viață de liniște, odihnă, bucurie și de mântuire în El. Ne îmbie cu scăpare de orice primejdii și nenorociri. Ne îmbie odihnă la umbra Lui și liniște sub aripile Lui. Ne îmbie și îngeri care să ne păzească pe tot locul. Și putere să pășim peste leii și șerpii patimilor și păcatelor. Ne făgăduiește Domnul și răspuns la toate chemările și strigările noastre.
Cu adevărat, citind Psalmul 91, parcă simți o dumnezeiască revărsare de daruri cerești. Așa este Domnul. El dă totdeauna de se varsă peste pahar. Psalmul 91 ne arată apoi și ce se cere din partea noastră ca să primim darurile cerești. Întâi, să ne încredem cu tărie în Domnul. Să-I zicem clipă de clipă: „Tu, Doamne, ești scăparea mea, cetățuia mea, Dumnezeul meu, în care mă încred”. Şi prin încrederea asta să facem din El „Turnul nostru de scăpare” şi să intrăm în grija şi odihna Lui cea dulce. Iar gustând din această odihnă, să-L iubim pe El ca pe Mântuitorul şi Ocrotitorul şi Păzitorul vieții noastre. Şi atunci vom ajunge la punctul: „fiindcă mă iubeşte – zice Domnul – de aceea îl voi izbăvi, îl voi ocroti. Când mă va chema, îi voi răspunde. Voi fi cu el în strâmtorare şi îl voi scăpa“. Ce făgăduință scumpă şi dulce! Aici, la punctul acesta, ajunge – trebuie să ajungă – un copil al lui Dumnezeu. Aici trebuie să ajungă şi un ostaş al Domnului. Iar când ai ajuns la punctul acesta – apoi, iubitul meu, ai gătat cu necazurile, cu primejdiile şi nenorocirile… Ai gătat cu tot ce ți-ar putea scoate în cale lumea, diavolul şi oamenii cei răi.
Un filozof necredincios spunea că viaţa omului este un fel de blestem. Natura, pământul – zicea filozoful – îl pândeşte pe om la tot pasul să-l înghită. E destul să faci un pas greşit şi te prăpădeşti în atare nenorocire, boală etc.
Dar iată, Domnul a ridicat acest blestem. Un copil al lui Dumnezeu a scăpat de orice frică şi groază. Domnul este Ocrotitorul vieții lui. Dar, o, cât de slabi suntem noi şi în punctul acesta. Tremurăm de frica necazurilor şi nenorocirilor, tocmai pentru că nu trăim încă Psalmul 91. Nu suntem încă cu adevărat copiii Domnului. Vine atare necaz, atare strâmtorare peste noi? Alergăm în toate părțile şi „mişcăm toate pietrele”, şi abia când, disperaţi, nu mai putem face nimic, ne aducem aminte şi de Domnul. Pe vreme de necaz, câți intră în „cămara” rugăciunii şi vorbesc cu Ocrotitorul cel mare şi-i încredințează Lui totul? Psalmul 91! Ce dar, ce binecuvântare! El ne îmbie aripile Domnului şi ne cheamă să intrăm în odihna şi pacea Lui. „El te va acoperi cu penele Lui şi te va ascunde sub aripile Lui”. O, binecuvântate aripi ale Domnului! Ele cheamă la scăpare şi odihnă pe toți copiii Lui. Şi cheamă nu numai pe copiii Lui, ci cheamă şi pe cei care încă nu-L cunosc; pe cei care nu cunosc încă aripile Lui. Glasul Lui şi chemarea Lui se aud şi astăzi în lume: „Ierusalime, Ierusalime de câte ori am voit să adun pe copiii tăi cum îşi adună găina puii sub aripile ei” (Luca 13, 34.)
El ne cheamă pe toți sub aripile Lui. Căci toți avem lipsă de ele. „Veniți la Mine toţi cei osteniți şi împovărați şi Eu vă voi odihni pe voi” (Matei 11, 28).
Psalmul 91! Ce binecuvântare! De la anul nou încoace, eu citesc în fiecare zi acest psalm. Şi mă mângâi cu făgăduințele lui. Şi mă odihnesc sub aripile lui. Milioane şi milioane de suflete s-au odihnit şi se odihnesc sub aripile pe care ni le îmbie Domnul prin acest psalm binecuvântat.*
Pr. Iosif Trifa
*Isus Biruitorul nr. 31 din 28 iulie 1935
