Din zece doar unul!?

„…unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors cu glas mare slăvind pe Dumnezeu… Iisus a zis: Oare n-au fost curățiți toț cei zece? Dar ceilalți nouă unde sunt?”  Luca 17: 15,17

Cei care cunosc Biblia știu de unde e textul și despre ce este vorba în text

Pentru cei care nu știu, pe scurt, despre ce este vorba: Iisus întâlnește zece leproși care Îl roagă într-un glas, să-i vindece. Iisus îi vindecă iar nouă pleacă în grabă la casele lor. Doar unul, singurul samaritean dintre ei, se întoarce să-L slăvească și să-i mulțumească. Acestuia, înafară de vindecare, Iisus îi dăruiește și mântuirea!

Câteva considerente despre această poveste:

– Boala, adesea, îi uneşte pe oameni, şi face să dispară prejudecăţile şi barierile dintre ei. Ca leproşi, au convieţuit bine şi evreii şi samaritenii. Însă când s-au văzut vindecaţi n-au mai putut sta împreună. S-au întors la ale lor, la casele lor, la prietenii lor, la… religia lor! Iar religia lor, a celor nouă iudei le interzicea orice legătură cu samaritenii!

– De aici, constatarea că religia, poate să despartă oameni de oameni și chiar pe om de Dumnezeu, şi de multe ori o face mai puternic, decât o face curvia sau băutura.

Nu degeaba a spus Domnul Iisus, chiar preoţilor de la Templu că: ,,vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu. ”(Matei 21, 31) La naşterea Domnului Iisus, preoţii cu profeţiile în mână, au rămas pe dinafară, în timp ce păgânii din răsărit, L-au găsit pe Mesia şi I s-au închinat. În timpul vieţii Domnului Iisus, mulţi vameşi şi prostituate s-au pocăit de păcatele lor, şi au fost mântuiţi, în timp ce fariseii care se încredeau în religiozitatea lor, au rămas pe dinafară.

– Așadar, să avem grijă ca nu cumva să-L pierdem pe Iisus, chiar printre practicile şi obiceiurile religioase! Nu cumva să ne trezim că ne-am îndrăgostit mai mult de ele decât de Domnul!

Pentru că: „(Doar) În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor.” (Coloseni 1, 14) – din Apostolul de azi. Ori asta nu cunosc majoritatea „creștinilor”, crezând că religiozitatea lor, templele lor, preoții lor îi mântuiesc!

Și aș îndrăzni să spun că în versetul de mai sus stă taina mântuirii noastre, chiar dacă este un verset incomod pentru foarte mulți care vor să dobândească o neprihănire (sfințire) a lor proprie prin mijloace omenești.

Acest verset ne arată fără echivoc că numai prin El, Prin Domnul Iisus, Dumnezeu ne poate Răscumpăra. E adevărat că am aparținut lui Dumnezeu din veșnicie. Dar odată cu nașterea fizică, perpetuată din Adam, în acest trup am moștenit și noi păcatul. Cu alte cuvinte am fost despărțiți de Dumnezeu pentru că germenul păcatului este transmisibil. Romani 5, 12.

Așa că, a fost necesar ca Dumnezeu să intervină prin Fiul Său și să ne aducă înapoi la El. Adică să ne răscumpere.

Și pentru a răscumpăra ceva care cândva ți-a aparținut, trebuie să plătesti un preț. Ei bine, pentru că am aparținut lui Dumnezeu, a fost necesar ca Fiul Său să vină și să plătească acest preț de răscumpărare cu însuși Sângele Lui.  Prețul a fost plătit de Domnul Iisus Tatălui prin faptul că a primit să se coboare în lumea stăpânită de cel rău, jertfindu-se pe Cruce. Acest sânge, curs pe Cruce, a absolvit întreaga vină care apăsa asupra noastră. Doar datorită acestui sânge păcatele noastre ale celor răscumpărați au fost iertate de Dumnezeu.

Pr. Vasile Manole