„Tu ești acela” (2 Samuel 12:17)
După ce David prorocul a păcătuit cu femeia lui Urie și pe Urie l-a cumpenit să fie omorât, Natan prorocul s-a dus la David să-l mustre și să-l judece în Numele Domnului. Și începu Natan prin o istorioară despre un om bogat care avea „foarte multe oi“ și totuși a lăcomit să răpească singura oaie ce-o avea un om sărac. David „s-a umplut foarte de mânie” contra omului acestuia și striga că „e vrednic de moarte“. Dar în acea clipă, Natan își întinde mâna, se uită țintă în ochii lui David și-i zice cu glas tare: „Tu ești acela“! … Nu te mai indigna, Davide! Căci tu ești omul acela!… Tu ești nebunul acela!… Tu ești nedreptul acela care ai lăcomit să ai și femeia lui Urie! Cuvintele lui Natan căzură peste David ca o aspră sentință și ca o înfricoșată judecată cerească. David se apleacă, cade înfrânt. Nu mai încape aici nici un răspuns. Nici o apărare. În fața acestei judecăți, David plânge cu amar. Acesta e singurul drept de apel ce-l mai are. Apelul căinții.
Natan acesta, care l-a mustrat aspru pe David, trăiește și azi. Și trăiește și David. Natan este cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, care ne arată și ne mustră fără cruțare păcatele noastre. Iar David suntem noi, păcătoșii… „Tu ești acela!“ – de câte ori și în câte feluri ne strigă cuvântul lui Dumnezeu și nouă această aspră sentință!…
Spre pildă: dacă un Natan ar veni și la noi și ne-ar spune o istorioară: uite ce lucru ciudat am văzut! Un om căra apă cu un ulcior găurit la fund. Ce om nebun – am zice noi. Dar tu ești, omule, nebunul acela! Că umbli să te mântui fără să astupi mai întâi găurile patimilor rele. Umbli să te mântui fără să te lași de patimile și păcatele cele rele. Cuvântul lui Dumnezeu este un Natan, un predicator care nu cruță pe nime. El spune adevărul întreg. El spune păcatul întreg, oricui, fără să se uite în fața nimănui…
În lumea aceasta sunt mulți predicatori care predică cu putere cuvântul lui Dumnezeu. Dar adevărul întreg și păcatul întreg nu-l prea spune nimeni. Unii de frică, alții din interes. Alții din „căutare la fața oamenilor”. De când eram preot la țară, îmi tot aduc aminte că mersesem odată la un cerc pastoral unde eram sortit să predic și eu. Înainte de predică, preotul locului m-a chemat la o parte și m-a întrebat cam despre ce vreau să predic. Când a aflat că vreau să biciuiesc cârciumile și bețiile, m-a rugat să schimb predica, fiindcă sunt de față și niște bogați enoriași cârciumari și au să se supere. (Pe urmă am aflat că unul din ei era chiar socrul preotului). Și iată așa, de multe ori și predica noastră se uită la fața oamenilor.
Dar, slăvit să fie Domnul! A mai rămas în lumea asta cineva care spune adevărul întreg fără să se uite la fața oamenilor. Mai este în lumea aceasta un predicator care spune adevărul întreg și păcatul întreg. Iar acest predicator este Cuvântul lui Dumnezeu: Biblia. Acesta e doar singurul „predicator“ care nu se teme de nimeni și nu cruță pe nimeni. E doar singurul „predicator“ care nu se uită la fața omului, ci spune păcatul oricui.
Dar Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, nu este, totuş numai un judecător aspru, care ne rostește mereu sentințe pentru păcat, ci el după ce ne judecă ne dă și dreptul de „apel“. E dreptul de „apel“ pe care l-a folosit și David. E singurul nostru drept de „apel“ Să ne plângem cu amar păcatul. „Tu ești acela!“ – aceasta e sentința aspră, pe care ne-o spune cuvântul lui Dumnezeu. Iar în fața acestei sentințe, nu umbla omule cu ocoșelile tale, nu umbla cu apărările tale, cu dezvinovățirile tale ci fă și tu ceea ce a făcut David: plânge-ți păcatul cu amar. Fă-ți apelul pocăinței. Și du-te cu acest „apel“ la picioarele crucii; predă-l cu lacrimi Celui răstignit pentru iertarea și mântuirea ta – și apoi, fii sigur că „apelul“ va ajunge la Tatăl cel ceresc. Și îndată vei primi iertarea și mântuirea…*
…în foaia aceasta am arătat cum Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, nu cruță pe nimeni. Spune oricui adevărul întreg. Și în primul rând Biblia ni-l spune nouă. Nimeni altul nu ne spune păcatul așa de lămurit şi cu atâta necruțare ca Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu. Să nu uităm: Biblia este şi un judecător aspru, un “Natan” aspru, care de câte ori păcătuim, se apropie de noi, ne mustră pentru păcat și ne îndeamnă cu putere să ne întoarcem la Dumnezeu. Dragă cititorule! dacă citeşti Biblia, eu te întreb: de câte ori şi în câte locuri din ea te-ai văzut şi te-ai simțit pe tine însuți sub sentința ei și judecata ei: ,,tu ești acela”! De câte ori şi în câte locuri ți-a strigat Biblia: ,,tu eşti acela”? O, eu cunosc – şi nu mă rușinez să spun – sute de locuri în Biblie unde cuvântul lui Dumnezeu îmi strigă cu putere: „tu ești acela”!… tu ești slabul acela… tu ești îndoielnicul acela… tu ești nesocotitul acela… Și nu mă slăbește Cuvântul lui Dumnezeu până nu răspund plângând: Da, Doamne, eu sunt acela!… Și mă lupt mereu, să împuținez locurile din Biblie unde Cuvântul lui Dumnezeu îmi strigă: ,,tu ești acela”!… Un creștin biblic, un ostaș al Domnului, un cetitor al Bibliei, trebuie să-şi cunoască păcatul ca nimeni altul. Şi să fie smerit și umilit pentru păcat ca nimeni altul. Să luăm aminte. De un creștin biblic, satan se apropie și cu ispita de a vedea în Biblie, mai ales numai păcatele altora. De a vedea numai „fotografia” altuia. Eu am cunoscut într-o adunare de ostași, pe doi frați (și încă bătrâni) cari aveau ce aveau întreolaltă. Şi de câte ori luau cuvântul își alegeau de prin Biblie locuri de acele prin cari îşi atingeau scăderile unul la altul. Fiecare citind din Biblie parcă-i zicea celuilalt: „tu eşti acela”! Iar celălalt îi răspundea şi el tot cu un: „tu eşti acela”. O, e dureros, e nespus de dureros când și între școlarii Bibliei se întâmplă astfel de lucruri. Intre oamenii cei lumeşti e aproape lege ca fiecare să vază „paiul”, fiecare să vadă numai păcatul altuia. Dar un creştin biblic, nu poate fi între aceştia. Un creștin biblic, îşi vede în Biblie mai ales „fotografia” lui şi „bârna” lui. Un creștin biblic, un ostaş al Domnului stă veşnic sub apăsarea sentinței: „tu eşti acela”! Şi stă totdeauna gata cu răspunsul: Da Doamne, eu sunt acela!
Să nu uităm. Marele apostol Pavel a răspuns şi el însuşi la această sentinţă: Eu sunt acela. Eu sunt cel dintâi păcătos. (I Timotei 1, 15)**
Pr. Iosif Trifa
*Isus Biruitorul nr.1 Ianuarie 1936
**Isus Biruitorul nr.4 Ianuarie 1936
