Meditaţie la Apostolul din Duminica a II-a a Postului mare
"Şi iarăşi: „La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pământul; şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu rămâi; toate se vor învechi ca o haină; le vei face sul ca pe o manta, dar Tu rămâi Acelaşi şi anii Tăi nu se vor sfârşi“. Şi căruia din îngeri i-a zis El vreodată: „Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut al picioarelor Tale“? Nu sunt oare toți duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mântuirea? De aceea, cu atât mai mult trebuie să ne ținem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtați de ele. Căci, dacă Cuvântul vestit prin îngeri s-a dovedit nezguduit şi dacă orice abatere şi orice neascultare şi-a primit o dreaptă răsplătire, cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători față de o mântuire aşa de mare, care, după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverităă de cei ce au auzit-o?..." (Evrei 1, 10-14; 2, 1-3)
